ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 5

septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul D.I., menținând rezoluția nr. 158/P/2004 din 26 februarie

2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a reținut, în fapt, că, petentul, administrator

al SC P.B. SA Suceava și coordonator al Editurii B. viitoare, a formulat

plângere penală, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a

judecătorului C.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzut de art. 315 alin.

(1) și (2), art. 316 alin. (2) și art. 206 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a

arătat că intimatul în calitatea sa de președinte a semnat și legalizat prin

aplicarea ștampilei, hotărârea nr. 12 din 23 noiembrie 2004 a Biroului

electoral de circumscripție nr. 35, hotărâre care conținea o dispoziție

abuzivă, constând în obligarea SC P.B. SA Suceava de a retrage tirajul ziarului

D.P. de pe piață și a întrerupe orice activitate de difuzare a exemplarelor

nevândute, considerând petiționarul că în acest mod s-au încălcat prevederile art.

10 din C.E.D.O. referitoare la libera exprimare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, constatând că infracțiunile prevăzute de art. 315 și art. 316 C. pen.,

menționată de petent în plângerea sa nu mai au legătură cu faptele reclamate și

că din actele premergătoare efectuate a rezultat că nu sunt îndeplinite în

cauză elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

iar sub aspectul infracțiunii de calomnie comisă în condițiile art. 250 C. pen.,

a rezultat că fapta nu există, prin rezoluția nr. 158/P/2004 din 28 februarie

2005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.B.

Împotriva rezoluției, petiționarul

s-a adresat cu plângere procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, care prin rezoluția nr. 187/II/2/2005 a respins plângerea.

Nemulțumit de soluția pronunțată,

petiționarul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală a intimatului.

Respingând plângerea, prima instanță

a reținut că hotărârea biroului electoral care l-a nemulțumit pe petiționar

este rezultatul votului majorității membrilor, între care cel al președintelui

(intimatul din cauza de față) nu are valoare decisivă, acesta neputând fi

culpabilizat pentru opinia exprimată.

Instanța de fond a constatat că în

cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, cele

prevăzute de art. 315 alin. (1) și (2) și art. 316 alin. (2) C. pen., invocate

de petent având conținut total diferit de faptele reclamate.

Cât privește infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., sub aspectul căreia s-au efectuat acte premergătoare a

rezultat că, în speță, nu s-a dovedit că prin interzicerea difuzării tirajului

ziarului din data de 21 noiembrie 2004 care se distribuise gratuit, s-ar fi

cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului, care a avut în

continuare posibilitatea desfășurării activității redacționale nestingherit.

Hotărârea primei instanțe a fost

atacată cu recurs de petiționar care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând în esență aspectele invocate în plângerea introductivă

de instanță și a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinței și pe

fond, infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimat.

Recursul nu este întemeiat.

Din verificarea hotărârii atacate,

respectiv actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că intimatul

C.B., judecător la Tribunalul Suceava a făcut parte din B.E.C., fiind desemnat

președinte al biroului respectiv, format din 13 membri.

În exercitarea atribuțiilor

prevăzute în art. 72 din Legea nr. 373/2004, B.E.C. Suceava a înregistrat, la

data de 21 noiembrie 2004, plângerea formulată de A.D.A. P.N.L. – P.D. Suceava

împotriva Uniunii Naționale P.S.D. + P.U.R. Suceava, pentru încălcarea

dispozițiilor art. 71 alin. (9) din Legea nr. 373/2004. Prin această plângere

se reclama faptul că, la data de 21 noiembrie 2004, a fost difuzat electoratului

de pe raza comunei Moldovița, ziarul D.P., editat de SC P.B. SA Suceava,

tipărit la Tipografia M. SA care conține articole prin care se aduc acuzații cu

caracter calomnios A.D.A. P.N.L. – P.D. Suceava și candidaților acesteia la

alegerile din 28 noiembrie 2004, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 97 lit.

k) din Legea nr. 373/2004. În completarea plângerii s-a susținut că ziarul

sus-menționat a fost afișat pe panourile electorale de pe raza comunei

Moldovița, județul Suceava, de membrii Uniunii Naționale P.S.D. + P.U.R.

Suceava care îl însoțeau pe candidatul E.B. și difuzat dintr-o caravană auto

inscripționată „Președinte A.N.”. Ulterior, respectiv la data de 23 noiembrie 2004,

s-a reclamat și faptul că în cotidianul O.S. a fost publicat articolul intitulat

M.S. de Botoșani, semnat de I.D., în care se fac referiri la articolele din

ziarul D.P., iar articolul a fost comandat de Ș.P., membru al P.S.D. Suceava.

După analizarea sesizării, prin

hotărârea nr. 12 din 23 noiembrie 2004, cu un număr de 8 voturi pentru și 4

împotrivă și o abținere, biroul electoral de circumscripție a admis-o, a

obligat Uniunea Națională P.S.D. + P.U.R. să înceteze activitățile de

distribuire a ziarului D.P., iar pe viitor, să se abțină de a folosi astfel de

metode în campania electorală și, totodată, a obligat Editura D.A.P. Bucovina

SA și Tipografia M. SA să retragă tirajul ziarului de pe piață și să întrerupă

orice activitate de difuzare a acestuia dacă mai sunt exemplare nedistribuite.

Ulterior, împotriva hotărârii

Biroului electoral de circumscripție, Uniunea Națională P.S.D. + P.U.R., filiala

Suceava a formulat contestație la B.E.C. care, prin Hotărârea nr. 94/2004 a

admis-o în parte și a modificat hotărârea, în sensul că a înlăturat obligarea

contestatoarei să înceteze activitățile de distribuire a ziarului D.P., menținând

celelalte dispoziții ale hotărârii Biroului electoral de circumscripție

împotriva căreia petiționarul nu a formulat contestație.

De altfel, recurentul audiat cu

ocazia efectuării actelor premergătoare a declarat că a luat cunoștință de

hotărârea Biroului electoral de circumscripție la 23 noiembrie 2004 și că

întreg tirajul ziarului D.P. a fost distribuit în mod gratuit.

Rezultă așadar că în sarcina

intimatului în mod corect nu a fost reținută săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 315 alin. (1) și (2) și art. 316 C. pen., care de altfel încriminează

cu totul alte fapte decât cele sesizate de petiționar, dar nici ale

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., atâta timp cât

întreg tirajul ziarului fusese distribuit gratuit și nu a existat intenția de a

se cauza o vătămare a intereselor legale ale petiționarului, hotărârea Biroului

electoral de circumscripție fiind adoptată cu opt voturi pentru, cel al

președintelui (intimatul din cauza de față) neavând o valoare decisivă.

Pe de altă parte, este de observat

că intimatul nu poate fi culpabilizat pentru opinia pe care și-a exprimat-o

prin vot, iar susținerea petentului de a se extinde cercetările pentru

eventuala angajare a răspunderii penale a organelor colective, în mod corect nu

a fost primită de prima instanță, atâta timp cât, legea penală în vigoare nu

prevede o atare posibilitate.

În fine, în raport de situația de

fapt rezultată din actele și lucrările de la dosar, soluția dispusă prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 315 alin. (1) și (2); art. 316 C. pen. și 250 C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 206 C. pen., întrucât

faptele nu există, iar sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii apare ca

fiind corectă, astfel că și hotărârea primei instanțe de respingere a plângerii

petiționarului este întemeiată.

Ca urmare, recursul declarat de

petiționar nu este fondat, neexistând temeiuri de casare a hotărârii atacate

astfel încât, Înalta Curtea urmează a respinge recursul conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.I. împotriva sentinței penale nr. 22 din 5

septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 ianuarie 2006.