ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5302/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 183/P/2005

din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată

prin rezoluția nr. 91/II/2/2006 din 5 mai 2006 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de numitul S.C.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost

comisă de acesta și neînceperea urmăririi penale față de numiții M.S. și B.C.I.,

sub aspectul aceleiași infracțiuni, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât

și al celei subiective.

S-a reținut, în esență că,

cercetările efectuate în cauză, nu confirmă comiterea calomniei, că agentul M.S.

și agentul B.C.I. au întocmit mai multe rapoarte scrise cu privire la

incidentul din seara zilei de 12 august 2005, rapoarte ce le-au fost solicitate

de către cadrele de conducere ale I.J.P. Suceava și din cadrul Corpului de

control al I.G.P.R., în conținutul cărora cei doi au reflectat aspecte în

legătură cu incidentul, menționând activitățile desfășurate de ei la acea dată.

În conținutul acestor rapoarte nu sunt cuprinse afirmații sau aprecieri

negative cu privire la comportamentul petentului, ci doar constatări ale

faptelor, așa cum au avut loc în succesiunea lor, cei doi exprimându-și doar

poziția cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Totodată M.S. și B.C.I.

nu au făcut declarații în presă și nici nu și-au exprimat în vreun fel opinia

în public, cu privire la incidentul din data de 12 august 2005.

În ce-l privește pe

subinspectorul S.C.R. s-a reținut că acesta nu a avut nici o implicare în

incidentul din data respectivă, nu a fost prezent la nici unul din momentele

producerii acestuia și nu a dat nici o declarație de presă, după cum, nu a

întocmit nici un raport scris, lucru confirmat și de declarațiile persoanelor

audiate în cauză.

Plângerea formulată de

numitul O.A. împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată, de

către Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința nr. 18 din 30 iunie

2006.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal a declarat recurs petiționarul O.A., criticând soluția

ca fiind greșită pentru că există o legătură directă între rapoartele scrise

întocmite cu ocazia cercetării prealabile și comunicatele de presă, ceea ce

face necesară tragerea la răspundere penală a numiților M.S., B.C.I. și S.C.R. pentru

săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută și pedepsită de art. 206 C. pen.

Recurentul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea plângerii așa cum

a fost formulată, în sensul condamnării celor trei învinuiți pentru săvârșirea

infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.

Recursul este nefondat.

Din cercetările efectuate în

cauză a rezultat că în seara zilei de 12 august 2005, pe raza municipiului

Rădăuți a avut loc un incident în care au fost implicați mai mulți lucrători de

poliție și deputatul O.A., evenimentul fiind raportat de către ofițerul de

serviciu către conducerea Poliției municipiului Rădăuți și către Dispeceratul I.P.J.

Suceava.

A doua zi, din depozițiile

șefului Poliției municipiului Rădăuți și a conducerii I.P.J. Suceava s-au

efectuat cercetări prealabile și o anchetă administrativă în cadrul cărora li

s-a solicitat lucrătorilor de poliție implicați în cauză să prezinte rapoarte

scrise în legătură cu incidentul respectiv.

În presa locală, în unele

ziare centrale, precum și la unele posturi de televiziune au fost difuzate

știri, începând cu 15 august 2005, referitoare la evenimentul în care au fost

implicați petentul și intimații, știri care au avut la bază comunicatele

întocmite de I.P.J. Suceava, I.G.P.R. și Ministerul Administrației și

Internelor, precum și unele comentarii ale altor instituții și persoane

interesate în cauză.

Cu privire la fapta

reclamată de petent în mod corect a reținut parchetul că declarațiile celor doi

polițiști nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie,

prevăzută de art. 206 C. pen.

Astfel, intimații M.S. și B.C.I.

nu au făcut declarații în presă și nici nu și-au exprimat în public opinia cu

privire la incidentul în care au fost implicate părțile, iar în rapoartele pe

care le-au scris la solicitarea conducerii I.P.J. Suceava și a Corpului de

control al I.G.P.R., nu au făcut afirmații denigratoare la adresa petentului.

Pe de altă parte, așa cum a

reținut și parchetul, aceste rapoarte nu pot constitui temei al răspunderii

penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., întrucât chiar dacă

ar fi conținut elemente care să nu corespundă realității și de natură să-l

expună pe petent la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori

disprețului public, ele nu erau destinate publicității, condiție ce ține de

esența infracțiunii de calomnie.

Apariția materialelor în

presă nu poate fi imputată intimaților, întrucât nu ei au întocmit și aprobat

comunicatele de presă și nici nu au prevăzut că cele scrise de ei, vor fi date

publicității prin aceste comunicate, întrucât lipsește din conținutul

constitutiv al infracțiunii de calomnie și latura subiectivă.

În ce-l privește pe subinspectorul

S.C.R. cu privire la care petentul nici nu a mai făcut referire în plângerea

adresată instanței, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru art. 206 C. pen., întrucât nu s-a dovedit ca acesta să fi participat la

cele întâmplate în 12 august 2005 sau să fiu întocmit vreun raport scris sau să

fi făcut vreo declarație în presă, cu privire la respectivul incident.

De altfel, se cuvine să se

rețină că, indiferent de evaluarea probelor dosarului, că infracțiunea

reclamată nici nu mai este reglementată ca atare, în prezent fiind abrogată

prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.

În raport cu cele arătate,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul O.A.

împotriva sentinței atacate, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul O.A. împotriva sentinței penale nr. 18 din 30 iunie

2006 a  Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2006.