ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3203/2010

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 32 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Tulcea s-a dispus condamnarea inculpatului R.I. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71- art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a luat act că partea vătămată N.G. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la 3.680,02 lei cheltuieli spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tulcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 02 februarie 2009, în jurul orelor 14 00 , partea vătămată N.G. s-a deplasat la locuința cumnatului său P.C., unde s-a întâlnit cu acestea și cu martorul G.D. Partea vătămată dorea ca martorul să îi fixeze mai bine potcoavele calului, însă în loc să se preocupe de această activitate cei trei au început să consume băuturi alcoolice. În jurul orelor 19 30 -20 00 , P.C. le-a propus lui N.G. și G.D. să meargă la locuința inculpatului R.I. Ajunși la locuința inculpatului, cei trei au început să consume din nou băuturi alcoolice, iar la un moment dat N.G., care se afla în stare de ebrietate, a dat drumul televizorului pe un post cu muzică populară, iar bărbații au dansat în sufrageria locuinței în timp ce concubina lui R.I., martora C.M., se afla bucătărie.

La un moment dat, N.G. s-a dezbrăcat la bustul gol, fapt pentru care atât inculpatul R.I. cât și martorul P.C. au încercat să îl determine să se îmbrace. Inculpatului i s-a părut că partea vătămată îi face avansuri concubinei sale și i-a reproșat lui N.G. atitudinea avută față de C.M., cerându-i să iasă afară din casă. În aceste condiții, partea vătămată s-a enervat și a început să îl lovească pe inculpat, fapt pentru care martorul P.C., văzând altercația, s-a întors și a încercat să îl ia acasă pe N.G. Deoarece demersul martorului a eșuat, partea vătămată și P.C. au început să se lovească reciproc după care agresiunea a încetat, iar N.G. a plecat din locuința inculpatului. Între timp, acasă la R.I.

au rămas martorul G.D., concubina inculpatului și minorul R.C.A. care se afla în vizită la R.I. După circa 10-15 minute, N.G. s-a întors la locuința lui R.I., având asupra sa o furcă, în situația în care la momentul plecării și-a lăsat obiectele de îmbrăcăminte și atelajul cu care venise și pe care inculpatul îl adăpostise în curtea sa. Partea vătămată a pătruns în locuința lui R.I. cu furca pe care o ținea în mână și acolo a fost întâmpinată de către R.I., care auzindu-l venind, a luat un cuțit de pe masă și s-a postat după colțul ușii așteptându-l pe N.G. Potrivit declarației minorului R.C.A. din cursul urmăririi penale, inculpatul a strigat la N.G. „hai mă, vino să te văd”. Totodată, în momentul în care partea vătămată a intrat în locuință cu furca, martorul G.D.

i-a ieșit în față și i-a spus „stai să discutăm!” Atunci N.G. s-a oprit și a lăsat furca cu coada în jos ținând colții orientați în sus, dovadă că nu avea de gând să atace. În acel moment, R.I. l-a înjunghiat cu cuțitul o singură dată în regiunea pieptului, după care a plecat. Ulterior partea vătămată și-a luat căruța și s-a deplasat la locuința sa, fiind întâmpinat de soție, martora N.M., care văzându-l plin de sânge a alertat un vecin care a sunat la Serviciul de Ambulanță Tulcea. Ulterior N.G. a fost internat în Spitalul Județean Tulcea, fiind operat pentru drenarea sângelui care se afla în plămânul stâng. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.I., care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca cererea de schimbare a încadrării juridice să fie pusă în discuția părților.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 44 C. pen. cu consecința achitării în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau acordarea unei maxime eficiențe a prevederilor art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 57/P din 06 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât chiar apărătorul acestuia a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, iar instanța de apel s-a pronunțat prin respingerea acestei cereri. De altfel, soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

a fost corect rezolvată în cauză, probatoriul administrat conducând la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, în raport de instrumentul folosit în zona anatomică vizată. Cât privește solicitarea de reținere a dispozițiilor art. 44 C. pen., s-a apreciat că nu se justifică, întrucât partea vătămată, deși avea furca asupra sa, nu a atacat pe nimeni, astfel că gestul inculpatului de a lovi cu cuțitul nu a fost comis în stare de legitimă apărare. De asemenea, s-a constatat că s-a acordat o eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., fiind operată o reducere a pedepsei, chiar dacă textul reținut, respectiv art. 76 lit. b) C. pen. nu este corect, în condițiile în care trebuia reținută incidența art. 76 alin. (2) C. pen., aspect însă ce nu mai poate fi corectat în apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.I., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. În principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Motivul principal de recurs invocat de recurent, prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

nu este întemeiat. În mod corect ambele instanțe au apreciat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, având în vedere instrumentul de atac folosit (cuțit), zona vitală lezată (victima având o plagă înjunghiată în zona inimii, cu rezultatul internării și operării pentru hemotorax și plagă deschisă a peretelui toracic anterior), aspecte ce relevă că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, putea și trebuia să prevadă producerea unui rezultat letal. Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată, gradul de pericol social al faptei, foarte ridicat în raport de valoarea socială ocrotită și consecințele produse, dar și conduita procesuală nesinceră a inculpatului, făcând ca solicitarea acestuia de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 57/P din 6 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.