ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului

penal de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 343 din 4 octombrie

2011 a Tribunalului Dâmbovița, a fost condamnat inculpatul R.F. la 3 ani și 7

luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a), lit. b) C. pen.

Conform art. 14 și

346 C. pen. coroborate cu art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la

5.000 RON daune morale către partea civilă R.G. și la 1.688,929 RON către

partea civilă Spitalul Județean de Urgență T.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 16 aprilie

2010 inculpatul s-a întâlnit cu martorul V.V. și în cursul serii cei doi au hotărât

să petreacă alături de G.T.D., R.M., M.I., precum și cu partea vătămată R.G.

În jurul orei 23:

00

,

după ce a consumat împreună cu ceilalți băuturi alcoolice, partea vătămată a inițiat

o discuție în contradictoriu cu inculpatul, reproșându-i acestuia despre muzica

pe care o ascultau. Considerând că vinovată pentru incident era partea vătămată,

proprietarul imobilului a cerut acesteia să plece și a condus-o până la poartă.

Până la acest moment, cei prezenți, care se cunosc de multă vreme, și care s-au

aflat în raporturi de prietenie, au întreținut o atmosferă veselă, cu glume făcute

reciproc, inclusiv inculpatul care a dat „bobârnace” părții vătămate, s-a împins

și s-a înjurat cu aceasta.

La circa o jumătate de

oră după plecarea din curte, partea vătămată a revenit escaladând un gard și revăzându-l

pe inculpat i-a reproșat acestuia că din cauza lui s-a văzut nevoit să părăsească

incinta. Între cei doi s-a reluat discuția în contradictoriu, inclusiv reproșurile

de ordin personal și partea vătămată l-a apucat de gât pe inculpat împingându-l

așa cum în mod reciproc au făcut-o de mai multe ori în acea seară. Inculpatul s-a

retras și după ce a strigat retoric „vrei să te înțep”, s-a deplasat spre colțul

casei unde știa că se afla pe pervazul unui geam un cuțit cu care anterior el a

pregătit carnea pentru grătar și înarmat cu acesta a revenit în locul unde se afla

partea vătămată căreia i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului. Acțiunea violentă

a fost surprinzătoare atât pentru cel vizat cât și pentru martorii oculari care

în primă fază și-au închipuit că victima glumește atunci când a strigat „m-a tăiat”.

Faptul că traumatismul

a generat starea de rău, i-a obligat pe cei prezenți să sesizeze incidentul, partea

vătămată fiind transportată la Spitalul de Urgență T. unde a fost supusă unei intervenții

chirurgicale.

Leziunea traumatică provocată

victimei a fost rezultatul unei loviri cu un obiect ascuțit de tip tăietor înțepător,

aplicată după o direcție oblică dinainte înapoi, de jos în sus și de la dreapta

spre stânga, poziția autorului față de victimă fiind cel mai probabil în față și

lateral dreapta. Plaga a avut un traiect oblic ascendent și medial de 6-7 cm lungime

fiind lezate lobul drept hepatic, marele epiplon, la intervenția chirurgicală evacuându-se

circa 50 ml sânge. Leziunea produsă părții vătămate a pus viața acesteia în primejdie.

Instanța de fond a mai

reținut că, s-a avut in vedere de către procuror materialul probator administrat

în faza de urmărire penală constând în procesul verbal de sesizare din oficiu și

de cercetare la fața locului precum și planșă fotografică, raport de expertiză medico

legală, declarații parte vătămată, declarații inculpat, proces-verbal de recunoaștere

cuțit corp delict și planșă foto anexată, declarații martori, proces-verbal de confruntare,

fișă de custodie și proces-verbal de predare corp delict, proces-verbal de prezentare

a materialului de urmărire penală.

În cursul judecății, în

termen legal, partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului

cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale pentru suferința provocată prin

comiterea faptei asupra sa, iar Spitalul Județean de Urgență T. s-a constituit parte

civilă împotriva aceluiași inculpat cu suma de 1688,929 RON reprezentând cheltuieli

de spitalizare privind pe partea vătămată internată în perioada 17 aprilie – 23

aprilie 2011.

În condițiile în care

inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște

săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de

sesizare

și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, nesolicitând administrarea altora și totodată, și-a exprimat acordul de

a achita cheltuielile de spitalizare și suma pe care instanța o va acorda cu titlu

de daune morale părții civile R.G., față de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., instanța de fond a admis cererea sa de aplicare a procedurii simplificate

reglementate de acest text de lege, procedând la judecata cauzei potrivit respectivei

proceduri.

Cu privire la latura civilă

a cauzei, având în vedere că prin fapta ilicită a inculpatului s-a cauzat un prejudiciu

nepatrimonial părții vătămate constituită parte civila constând în suferința provocată

prin vătămarea sa, acesta fiind obligat să suporte o intervenție chirurgicală și

mediul spitalicesc, existând totodată legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu,

precum și culpa celui dintâi, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998 -999 C.

civ.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel inculpatul R.F., criticând-o pentru netemeinicie.

În acest sens a arătat că

Tribunalul a reținut o

situație de fapt greșită, "la stabilirea situației de fapt, în afara declarațiilor

inculpatului, care recunoaște fapta ce face obiectul judecații, dar care, potrivit

dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., pot constitui probe în măsura în care sunt

coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul dovezile existente

în cauză, având în vedere și declarațiile părții vătămate, ale martorilor direcți

V.V., G.T.D., R.M., M.I.C., care confirmă că între părți a izbucnit un conflict

spontan pe fondul consumului de alcool...".

Apelantul-inculpat

a mai arătat că adevărata situație de fapt este expusă de cei 4 martori oculari

la care instanța a făcut trimitere – V., G., R. și M., respectiv: datorită faptului

că era violent, partea vătămată a fost scos din curte de chiar proprietarul acesteia,

martorul V.V., care l-a condus până la poartă și i-a cerut să nu se mai întoarcă;

după aproximativ o jumătate de oră, escaladând gardul, partea vătămată revine și

când îl vede îi sare cu mâna în gât. Apelantul-inculpat a arătat că, în acest context,

l-a lovit pe partea vătămată. Astfel, recurentul apreciind că nu este vorba despre

un conflict spontan câtă vreme el are o derulare în timp de mai bine de o oră.

Considerând

că cele expuse au fost dovedite, a solicitat ca pe calea apelului, Curtea să extindă

sfera circumstanțelor atenuante și să reducă pedeapsa, dispunând suspendarea executării

acesteia.

Prin decizia penală

nr. 192 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim control

judiciar a constatat că situația de fapt a fost reținută în mod corect și complet,

din probele administrate rezultând atât existența faptei pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în

forma cerută de lege.

Față de modul în care

s-au desfășurat evenimentele, Curtea a constatat că în mod corect nu a fost reținută

scuza provocării de către instanța de fond, nefiind întrunite cerințele art. 73

lit. b) C. pen. în conformitate cu care s-a apreciat oportună reținerea circumstanței

atenuante atunci când, infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă

acțiune ilicită gravă.

Or, atitudinea părții

vătămate, chiar dacă poate fi apreciată ca insistentă pe fondul consumului de alcool,

nu se circumscrie acestor caracteristici, astfel încât această circumstanță nu poate

fi reținută.

Curtea a apreciat totodată

că nu se poate reține nicio altă circumstanță atenuantă cu consecința reducerii

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar pedeapsa a fost just individualizată.

Împotriva deciziei penale

din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești în termen legal a declarat recurs

inculpatul R.F., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei,

pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă.

Inculpatul solicită reținerea

circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Examinând recursul declarat

în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Probele administrate în

cauză au dovedit fără dubiu că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de

omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., constând în aceea

că în noaptea de 16 din 17 aprilie 2010 a aplicat o lovitură cu un cuțit părții

vătămate R.G., cauzându-i o plagă penetrantă în abdomen, care a necesitat pentru

vindecare 30 zile îngrijiri medicale și care i-a pus viața în primejdie.

Pedeapsa aplicată inculpatului

a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele

în care a comis fapta – pe fondul unui conflict cu partea vătămată – inculpatul

s-a înarmat cu un cuțit și i-a aplicat o lovitură cu mare intensitate în abdomen,

urmările produse, partea vătămată având nevoie pentru vindecare de 30 zile îngrijiri

medicale, iar leziunea produsă i-a pus viața în primejdie.

De asemenea, instanțele

au mai avut în vedere datele care circumstanțiază inculpatul.

Astfel, acesta nu este

cunoscut cu antecedente penale, are o bună comportare în societate după cum reiese

din caracterizarea depusă la dosar fond, a recunoscut fapta și a înțeles să ureze

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa fiindu-i redusă corespunzător

spre minimul special prevăzut de lege.

În favoarea inculpatului

nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante, acesta săvârșind o faptă cu un

grad ridicat de pericol social.

Pedeapsa de 3 ani și 7

luni închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să corespundă scopului

educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. ;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 192 din 13 decembrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 aprilie

2012.