ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 439 din 20 octombrie 2005, Tribunalul Constanța, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul T.M. pentru întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 198/2003 pronunțată de Tribunalul Ialomița. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că T.M., condamnat, a solicitat instanței întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Ialomița, motivat de faptul că situația familială este diferită întrucât are în întreținere cinci copii minori iar locuința se află într-o stare avansată de degradare; invocând dispozițiile art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat apel, susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate. Prin decizia penală nr. 321/ p din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Și împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat recurs reiterând același motiv, necesitatea întreruperii executării pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect au fost interpretate probele dosarului.

Astfel, din ancheta socială efectuată, se constată că copiii condamnatului se află în întreținerea, îngrijirea și educarea mamei lor, care este recăsătorită și locuiește în comuna Rușețu, județul Brăila, iar condamnatul nu deține bunuri mobile în comuna Grindu, iar casa părintească este locuită de un frate cu familia sa care o are în întreținere, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 321.P din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei (1.100.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2006.