ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 30 iunie 2004, reclamanta SC P. SA București a chemat în judecată

Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând constatarea nulității absolute a

actelor constatatoare nr. 34 din 23 noiembrie 1993 și nr. 41 din 14 decembrie 1993,

precum și a titlului executor nr. 25 din 5 februarie 1998 și a formelor de

executare.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că ambele acte constatatoare sunt nelegale, actul

normativ invocat, O.G. nr. 26/1993, intrând în vigoare ulterior efectuării

importului, achitării taxelor vamale și a amenzilor contravenționale aplicate

în luna ianuarie 1993.

Din același motiv, a mai

susținut reclamanta, și titlul executor emis în anul 1998, pentru suma de

752.887.359 lei, este întocmit cu încălcarea legii, societatea neputând fi

ținută răspunzătoare de plata sumei.

Prin sentința civilă nr. 1928

din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins excepțiile invocate de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat și

tardivitatea cererii și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că nu poate fi primită acțiunea întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., care reglementează cererea pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cât timp pentru actele

administrative atacate, reclamanta avea la dispoziție acțiunea în anulare

pentru cele două acte constatatoare și respectiv, contestația la executare cu

privire la formele de executare.

Instanța a mai reținut că

prevederile art. 111 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în contencios

administrativ, legea specială în materie, Legea nr. 29/1990 punând la

dispoziția persoanei vătămate în drepturile sale, acțiunea în realizare, având

ca obiect anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei, cale de care reclamanta nu a uzitat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta SC P. SA București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că este greșită soluția de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, cât timp

societatea și-a achitat toate obligațiile datorate în cadrul termenului legal.

Or, cât timp taxele vamale în vigoare la data importului au fost încasate de

pârâtă, la 30 aprilie .1992, stabilirea altor obligații financiare, ulterior,

este nelegală, actele administrative încheiate fiind nule.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, cât timp reclamanta

nu a contestat în termenul și în condițiile prevăzute de Legea nr. 29/1990, a

contenciosului administrativ, atât actele constatatoare emise în anul 1993, cât

și titlul executor și celelalte forme de executare întocmite în 1998, în mod

întemeiat s-a reținut de către instanța de fond, că nu sunt aplicabile

prevederile art. 111 C. proc. civ.

De menționat că, prin

hotărâre judecătorească irevocabilă, sentința civilă nr. 23868 din 11 decembrie

2000, a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a respins, ca inadmisibilă,

contestația la executare formulată de reclamantă, prin care se solicita

anularea aceluiași titlu executor și a formelor de executare emise în baza

titlului.

Cât privește susținerea că

obligațiile vamale au fost greșit stabilite, societatea achitând taxele

datorate în anul 1992, această apărare nu putea fi examinată decât în cadrul

unei acțiuni în anularea actelor constatatoare emise în anul 1993, întemeiată

pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, cale neurmată de reclamantă.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SA București împotriva sentinței civile nr. 1928 din 1 octombrie 2004,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2005.