ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 martie 2005, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 16175 din 17 februarie

2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar

al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea, reclamantul a arătat

că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare

a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că, împreună cu părinții, au

fost refugiați din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 337

din 25 mai 2005, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, întrucât din probele administrate rezultă că reclamantul

și-a schimbat domiciliul în luna octombrie a anului 1939, nu-i sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 189/2000, la acea dată schimbarea nedatorându-se

persecuțiilor etnice exercitate de regimurile instaurate.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, reclamantul F.V., susținând că, în mod greșit, i-a

fost respinsă acțiunea, deoarece este real faptul că, în anul 1939, și-a

schimbat domiciliul de la Brașov, la Sîntioana, dar a fost refugiat ulterior,

în anul 1940, când, din cauza persecuțiilor, a fost nevoit să-și părăsească

domiciliul din localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu.

Critica formulată este neîntemeiată.

Pe de o parte, pentru că,

împrejurarea refugiului din anul 1940 a fost invocată pentru prima dată în

recurs, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, din toată economia

dosarului, nu rezultă că s-ar fi produs vreo dovadă în sensul refugierii din

localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu. Astfel, din declarațiile autentice ale

martorilor A.A. și P.P., singurele probe administrate în cauză, rezultă

exclusiv împrejurarea schimbării domiciliului reclamantului, împreună cu

familia, în luna octombrie 1939, din municipiul Brașov, în satul Sîntioana

(Cesari), județul Cluj.

Întrucât obiectul și scopul reglementării

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii, persoanelor care au suferit persecuții etnice, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6

martie 1945, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege, instanța de

fond a reținut în mod corect că recurentul-reclamant nu este îndreptățit la

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor actului normativ

reparatoriu indicat, deoarece nu a dovedit că schimbarea domiciliului s-ar

datora unor astfel de persecuții. De altfel, mutarea sa, fiind anterioară

instaurării regimurilor de ocupație, aceste persecuții pe criterii etnice nici

nu se puteau manifesta.

Interpretând corect situația de fapt

dedusă judecății și aplicând corespunzător prevederile legale incidente, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motive pentru care, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea

va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul F.V. împotriva sentinței civile nr. 337 din 25 mai 2005 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.