ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2005, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 16175 din 17 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că, împreună cu părinții, au fost refugiați din motive etnice. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 337 din 25 mai 2005, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, întrucât din probele administrate rezultă că reclamantul și-a schimbat domiciliul în luna octombrie a anului 1939, nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, la acea dată schimbarea nedatorându-se persecuțiilor etnice exercitate de regimurile instaurate. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul F.V., susținând că, în mod greșit, i-a fost respinsă acțiunea, deoarece este real faptul că, în anul 1939, și-a schimbat domiciliul de la Brașov, la Sîntioana, dar a fost refugiat ulterior, în anul 1940, când, din cauza persecuțiilor, a fost nevoit să-și părăsească domiciliul din localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu.

Critica formulată este neîntemeiată. Pe de o parte, pentru că, împrejurarea refugiului din anul 1940 a fost invocată pentru prima dată în recurs, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, din toată economia dosarului, nu rezultă că s-ar fi produs vreo dovadă în sensul refugierii din localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu. Astfel, din declarațiile autentice ale martorilor A.A. și P.P., singurele probe administrate în cauză, rezultă exclusiv împrejurarea schimbării domiciliului reclamantului, împreună cu familia, în luna octombrie 1939, din municipiul Brașov, în satul Sîntioana (Cesari), județul Cluj. Întrucât obiectul și scopul reglementării O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, persoanelor care au suferit persecuții etnice, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege, instanța de fond a reținut în mod corect că recurentul-reclamant nu este îndreptățit la recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor actului normativ reparatoriu indicat, deoarece nu a dovedit că schimbarea domiciliului s-ar datora unor astfel de persecuții. De altfel, mutarea sa, fiind anterioară instaurării regimurilor de ocupație, aceste persecuții pe criterii etnice nici nu se puteau manifesta.

Interpretând corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător prevederile legale incidente, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motive pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.V. împotriva sentinței civile nr. 337 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.