ÎCCJ, Decizia nr. 523/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Decizia nr. 720 din 25 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. și B.W. împotriva Deciziei nr. 541 din 14 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. La data de 1 noiembrie 2010, împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs recurenții B.L. și B.W., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 28 februarie 2011. Prin memoriul atașat la dosar în data de 28 februarie 2011, recurentul B.L. a formulat, printre altele și o cerere de ajutor public judiciar în temeiul O.U.G.

nr. 51/2008, fără a specifica, însă, în ce să constea acest ajutor. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 9005/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul B.L. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu faptul că, în cuprinsul cererii, petentul nu a făcut decât să declare că nu are alte venituri decât cele din pensie, atașând la dosar numai copia deciziei de pensionare, iar nu și toate celelalte înscrisuri prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, care să ateste situația expusă. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 157 din 28 februarie 2011, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L.

și B.W. împotriva Deciziei nr. 720/2010. La data de 10 martie 2011 petentul B.L. a formulat cerere de reexaminare a încheierii din camera de consiliu de la 28 februarie 2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători i-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 20 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 9005/1/2010/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a respins cererea formulată de petent privind reexaminarea Încheierii din 28 februarie 2011, cu motivarea că dosarul în care s-a formulat cererea de ajutor public judiciar a fost soluționat prin Decizia nr. 157 din 28 februarie 2011 și că petentul nu a indicat motive de natură să conducă la admiterea solicitării sale.

La data de 28 iunie 2011, împotriva hotărârii sus menționate, a declarat recurs B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, termenul de judecată fiind fixat pentru data de 10 octombrie 2011 la completul de 5 judecători. Prin Încheierea civilă nr. 331 din camera de consiliu de la 10 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în dosarul nr. 5459/1/2011, cauza a fost scoasă de pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimisă, spre competentă soluționare, la completul de 9 judecători al aceleiași instanțe. Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că încheierea atacată cu recurs a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de reexaminare a soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, iar potrivit art. 15 din O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, competența de a soluționa atât cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cât și recursul declarat împotriva încheierii de respingere a unei asemenea cereri, revine instanței învestite cu soluționarea litigiului în care cererile respective au fost formulate, în speță completul de 9 judecători. Prin memoriul atașat la dosar în data de 12 decembrie 2011 recurentul B.L. a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar în temeiul O.U.G.. nr. 51/2008 sub forma asistenței printr-un avocat. Cererea a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 12 decembrie 2011. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate excepția admisibilității căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri. Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Prin art. 129 din Constituția României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil. În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a pus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală. În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a respins o cerere de reexaminare a unei încheieri prin care fusese respinsă cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar.

Or, potrivit art. 15 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare este irevocabilă. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Hotărârea atacată de către recurent este irevocabilă și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc.

civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. împotriva Încheierii din camera de consiliu de la 20 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 9005/1/2010/a2. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2011.