ÎCCJ, Decizia nr. 523/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Prin Decizia nr. 720 din 25 octombrie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de B.L. și B.W. împotriva Deciziei nr. 541 din

14 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9

judecători.

La data de 1

noiembrie 2010, împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs

recurenții B.L. și B.W., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 28 februarie 2011.

Prin memoriul atașat

la dosar în data de 28 februarie 2011, recurentul B.L. a formulat, printre

altele și o cerere de ajutor public judiciar în temeiul O.U.G. nr. 51/2008,

fără a specifica, însă, în ce să constea acest ajutor.

Prin Încheierea din

camera de consiliu de la 28 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr.

9005/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a

respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul B.L.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu faptul că, în cuprinsul cererii, petentul nu a

făcut decât să declare că nu are alte venituri decât cele din pensie, atașând

la dosar numai copia deciziei de pensionare, iar nu și toate celelalte

înscrisuri prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008,

care să ateste situația expusă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 157 din 28

februarie 2011, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. și B.W.

împotriva Deciziei nr. 720/2010.

La data de 10 martie

2011 petentul B.L. a formulat cerere de reexaminare a încheierii din camera de

consiliu de la 28 februarie 2011, prin care Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători i-a respins cererea de acordare a

ajutorului public judiciar.

Prin Încheierea din

camera de consiliu de la 20 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.

9005/1/2010/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători

a respins cererea formulată de petent privind reexaminarea Încheierii din 28

februarie 2011, cu motivarea că dosarul în care s-a formulat cererea de ajutor

public judiciar a fost soluționat prin Decizia nr. 157 din 28 februarie 2011 și

că petentul nu a indicat motive de natură să conducă la admiterea solicitării

sale.

La data de 28 iunie

2011, împotriva hotărârii sus menționate, a declarat recurs B.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, termenul de judecată fiind fixat pentru

data de 10 octombrie 2011 la completul de 5 judecători.

Prin Încheierea

civilă nr. 331 din camera de consiliu de la 10 octombrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în dosarul nr.

5459/1/2011, cauza a fost scoasă de pe rolul completului de 5 judecători al

Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimisă, spre competentă soluționare,

la completul de 9 judecători al aceleiași instanțe.

Completul de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că încheierea

atacată cu recurs a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de reexaminare

a soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar,

iar potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în

materie civilă, competența de a soluționa atât cererea de acordare a ajutorului

public judiciar, cât și recursul declarat împotriva încheierii de respingere a

unei asemenea cereri, revine instanței învestite cu soluționarea litigiului în

care cererile respective au fost formulate, în speță completul de 9 judecători.

Prin memoriul atașat

la dosar în data de 12 decembrie 2011 recurentul B.L. a formulat o nouă cerere

de ajutor public judiciar în temeiul O.U.G.. nr. 51/2008 sub forma asistenței

printr-un avocat.

Cererea a fost

respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 12 decembrie 2011.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacră ordinea de

soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate excepția

admisibilității căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al

acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri.

Recursul este

inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Prin art. 129 din

Constituția României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părțile

interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate,

oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului

procesului civil.

În raport cu

principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și,

pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate,

este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a pus

în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Totodată, aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În cauză, completul

de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a

respins o cerere de reexaminare a unei încheieri prin care fusese respinsă

cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar.

Or, potrivit art. 15

alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar

în materie civilă, încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare

este irevocabilă.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri,

determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Hotărârea atacată de

către recurent este irevocabilă și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui

nou control judiciar specific căii de reformare.

Se constată, așadar,

că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la

existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unor

căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului

stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de B.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de B.L. împotriva Încheierii din camera de

consiliu de la 20 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători în dosarul nr. 9005/1/2010/a2.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 decembrie 2011.