ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5229/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1215 din 22

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii

formulate de SC H. SA, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare

Fiscală, în favoarea Tribunalului Harghita, cu motivarea că actul administrativ

atacat nu aparține autorității publice pârâte, ci Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Harghita, organ teritorial de specialitate al

Ministerului Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței, reclamanta a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens, prin motivele scrise

de recurs depuse la dosar și susținute oral în instanță, se arată că obiectul

cererii de chemare în judecată nu îl constituie refuzul nejustificat al

Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, de rezolvare a

contestației reclamantei, înregistrată la 10 februarie 2005, cum greșit a

reținut curtea de apel, ci refuzul Autorității Naționale de Administrare

Fiscale care era obligată să-i soluționeze demersul administrativ, potrivit

art. 179 C. proc. fisc.

Recursul este întemeiat.

Din dosarul cauzei rezultă că la 17

septembrie 2004, societatea comercială reclamantă a solicitat Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, restituirea sumei de

416.435.571 lei, plătită fără titlu.

Cum cererea nu a fost soluționată în

termenul și forma prevăzută de lege, în sensul că autoritatea publică nu a emis

o dispoziție sau decizie motivată de admitere sau respingere a cererii de

restituire, reclamanta, potrivit art. 174 C. proc. fisc., a formulat

contestație administrativă înregistrată la organul fiscal teritorial Harghita,

la data de 10 februarie 2005.

Prin urmare, tăcerea Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, cu privire la restituirea

sumei solicitate, constituie un refuz din partea acestei autorități publice, de

rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv

un act administrativ atipic care, la rândul lui, a fost atacat de reclamantă,

pe calea contestației.

Potrivit art. 174 alin. (2) C. proc.

fisc., în redactarea în vigoare la data introducerii acțiunii, este îndreptățit

la contestație, și cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale, prin

lipsa actului administrativ, competența de soluționare revenind potrivit art.

178 alin. (3) din același cod [art. 179 alin. (3) după republicarea codului la

26 septembrie 2005), organului „ierarhic superior organului fiscal competent să

emită acel act”.

Este adevărat că reclamanta a depus

contestația la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Harghita,

care refuzase să decidă asupra cererii de restituire, dar această autoritate

avea obligația legală, prevăzută de art. 176 alin. (2) C. proc. fisc., să o

înainteze în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare

competent, respectiv Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Această obligație se regăsește și în

actuala reglementare a Codului de procedură fiscală [art. 117 alin. (2)].

Or, în cauză, acțiunea reclamantei

vizează refuzul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a soluționa

contestația formulată împotriva organului fiscal teritorial Harghita, pentru

refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de restituire a sumei plătite fără

titlu, așa încât competența de soluționare revine Curții de Apel București,

fiindcă, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă

instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind

actele autorităților și instituțiilor centrale.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC H. SA Miercurea Ciuc, județul

Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1215 din 22 iunie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, la Curtea de Apel București, pentru continuarea judecății.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2005.