ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5229/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1215 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de SC H. SA, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Harghita, cu motivarea că actul administrativ atacat nu aparține autorității publice pârâte, ci Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, organ teritorial de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice. Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În acest sens, prin motivele scrise de recurs depuse la dosar și susținute oral în instanță, se arată că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie refuzul nejustificat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, de rezolvare a contestației reclamantei, înregistrată la 10 februarie 2005, cum greșit a reținut curtea de apel, ci refuzul Autorității Naționale de Administrare Fiscale care era obligată să-i soluționeze demersul administrativ, potrivit art. 179 C. proc. fisc. Recursul este întemeiat. Din dosarul cauzei rezultă că la 17 septembrie 2004, societatea comercială reclamantă a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, restituirea sumei de 416.435.571 lei, plătită fără titlu.

Cum cererea nu a fost soluționată în termenul și forma prevăzută de lege, în sensul că autoritatea publică nu a emis o dispoziție sau decizie motivată de admitere sau respingere a cererii de restituire, reclamanta, potrivit art. 174 C. proc. fisc., a formulat contestație administrativă înregistrată la organul fiscal teritorial Harghita, la data de 10 februarie 2005. Prin urmare, tăcerea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Harghita, cu privire la restituirea sumei solicitate, constituie un refuz din partea acestei autorități publice, de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv un act administrativ atipic care, la rândul lui, a fost atacat de reclamantă, pe calea contestației.

Potrivit art. 174 alin. (2) C. proc. fisc., în redactarea în vigoare la data introducerii acțiunii, este îndreptățit la contestație, și cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale, prin lipsa actului administrativ, competența de soluționare revenind potrivit art. 178 alin. (3) din același cod [art. 179 alin. (3) după republicarea codului la 26 septembrie 2005), organului „ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act”. Este adevărat că reclamanta a depus contestația la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Harghita, care refuzase să decidă asupra cererii de restituire, dar această autoritate avea obligația legală, prevăzută de art. 176 alin. (2) C. proc.

fisc., să o înainteze în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent, respectiv Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Această obligație se regăsește și în actuala reglementare a Codului de procedură fiscală [art. 117 alin. (2)]. Or, în cauză, acțiunea reclamantei vizează refuzul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a soluționa contestația formulată împotriva organului fiscal teritorial Harghita, pentru refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de restituire a sumei plătite fără titlu, așa încât competența de soluționare revine Curții de Apel București, fiindcă, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC H. SA Miercurea Ciuc, județul Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1215 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, la Curtea de Apel București, pentru continuarea judecății. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.