ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.04.2015, emisă de pârâta de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita precum și a Deciziei nr. 1134/09.07.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov privind soluționarea contestației administrative.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 426 din data de 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și în consecință: S-a dispus anularea Deciziei nr. 1194/2015 precum și a Deciziei nr. x/27.04.2015 emise de pârâte.

Au fost obligate pârâtele în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, arătându-se că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., s-a arată că instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de instituția pârâtă cu referire la conduita reclamantei fata de aspectele imperative ale art. 149 din O.G. nr. 92/2003 - privind codul de procedura fiscala, republicata cu modificările și completările ulterioare, care stipulează ca, ( 9*1) in situația in care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu va datora in viitor asemenea sume in temeiul unor raporturi juridice existente, va instiinta despre acest fapt, organul de executare in termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi.

Consideră îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii solidare, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1), lit. b din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cat aceste aspecte au fost analizate și de către Serviciul de soluționare a Contestațiilor din cadrul DGRFP Brașov iar soluția pronunțată prin Decizia nr. 1134/09.07.2015 confirma temeinicia deciziei de a se dispune atragerea răspunderii solidare a reclamantului prin Decizia nr. x/27.04.2015.

Pentru aceste motive, solicită admiterea i recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 12.07.2017 în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18.01.2018, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis, în principiu, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, iar prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, se reține din probatoriul administrat, că reclamant SC A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.04.2015, emisă de pârâta de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita precum și a Deciziei nr. 1134/09.07.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov privind soluționarea contestației administrative.

Prin decizia de angajare a răspunderii contestată s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de terț poprit, alături de debitorul fiscal B. S.R.L., pentru suma de 18.872.497 RON, aceasta fiind însăși datoria fiscală a debitorului.

Din analiza actelor aflate la dosar rezultă că B. S.R.L. a emis pe seama reclamantei la 27.04.2011 o singură factură în vederea recuperării creanței în valoare de 533,20 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b Codul de procedură fiscală "Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:…….b) terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării."

Prin urmare, Înalta Curte constată că răspund solidar cu debitorul terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Înalta Curte constată în acord cu prima instanță, că întrucât valoarea ce putea fi indisponibilizată de terțul poprit în baza relațiilor contractuale stabilite cu debitorul principal viza doar suma de 533,20 RON, sumă care a fost deja consemnată pe seama organului fiscal, răspunderea solidară a terțului poprit se impune a fi înlăturată.

Este evident, așa cum reținut și judecătorul fondului, că împrejurarea potrivit căreia reclamanta nu a comunicat punctul său de vedere ulterior receptării adresei de înființare a popririi și nu a contestat măsurile luate de organul fiscal, nu poate justifica răspunderea terțului poprit pentru întreaga valoare a pasivului datorat de debitorul principal câtă vreme, din interpretarea literală, gramaticală, sistematică a textului rezultă indubitabil că răspunderea solidară a terțului poprit nu poate fi extinsă la întreaga valoare a datoriei debitorului principal.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul juridic al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita împotriva sentinței nr. 426 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.