ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1059/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de 06.08.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov suspendarea deciziei nr. x/27.04.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și a deciziei nr. 1134/09.07.2015 privind soluționarea contestației emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov până al soluționarea definitivă a acțiunii înregistrată sub nr. x/2015.

Prin sentința nr. 418/2015 pronunțată în data de 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca Brașov și a dispus suspendarea executării deciziei nr. x din 27.04.2015 și a deciziei nr. 1134 din 09.07.2015 până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației înregistrată sub nr. x/2015.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

S-a precizat că suspendarea actului administrativ ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, și care poate fi primită după achitarea unei cauțiuni, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, or prin intermediul acțiunii reclamanta nu a demonstrat justețea cererii și iminența pagubei.

În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond a invocat motive ce vizează fondul cauzei, respectiv face aprecieri ce converg spre împrejurări ce sunt de natură a fi apreciate ca indicii de nelegalitate a actului administrativ, însă aceste motive presupun o cercetare aprofundată a legalității actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării.

Argumentele prezentate de reclamantă în susținerea întrunirii condiției pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării, punerea în executare a actului administrativ neputând fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente.

S-a apreciat că instanța de fond nu a procedat la o analiză concretă a îndeplinirii tuturor condițiilor care să justifice suspendarea executării unui act administrativ fiscal, analiză care să conducă, fără dubiu, la ideea că o astfel de suspendare este justificată, iar în motivarea hotărârii pronunțate, deși instanței nu îi revenea rolul de a analiza fondul cauzei, a apreciat că "nu se justifică atragerea răspunderii solidare".

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 13 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond(...)".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Codul de procedură fiscală impune pe lângă respectarea celor două condiții depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate (art. 215), obligație pe care reclamanta a îndeplinit-o, achitând suma de 533,20 RON, ce a fost consemnată la dispoziția curții de apel.

În speță, prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziilor nr. x/27.04.2015 și nr. 1134/09.07.2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii înregistrată sub nr. x/2015.

La emiterea deciziei de angajare a răspunderii contestate, prin care s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de terț poprit, s-au avut în vedere dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că susținerea reclamantei referitoare la greșita stabilire a obligației fiscale în raport de situația reală, respectiv că răspunderea solidară a terțului poprit operează în limita sumei sustrase indisponibilizării prin poprire și nu în limita întregii creanțe datorate de debitor organului fiscal, poate fi apreciată ca un caz bine justificat, dând o aparență de nelegalitate modalității de emitere a actelor fiscale contestate.

Se mai reține și că prin sentința nr. 426/22.10.2015 pronunțată în dosarul x/2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a dispus anularea Deciziei nr. 1194/2015, precum și a Deciziei nr. x/27.04.2015 emise de pârâte.

Această soluție întărește ideea existenței unor indicii de nelegalitate a actului a căror suspendare a executării se solicită. Deși nu este definitivă, această sentință are putere de lucru judecat relativă și constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1), lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat că executarea creanței în suma de 18.872.497 RON, comunicate prin actele contestate, poate perturba activitatea societății reclamante și este de natură a produce acesteia dificultăți în desfășurarea proiectelor. Mai mult, trebuie precizat că decizia a fost emisă în contextul unei răspunderi solidare, în condițiile în care debitorul real B. a emis o singură factură pentru societatea reclamantă pentru suma de 533,20 RON.

În consecință, reținându-se că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita împotriva sentinței civile nr. 418/2015 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018.