ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în urma declinării de competență sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat contestație împotriva deciziei nr. 3112/29.03.2018 prin care s-a respins contestația administrativă solicitând anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017.

Prin sentința nr. 53 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov;

- a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Decizia de soluționare a contestației nr. 3112/29.03.2018 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

- a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 5.581,47 RON.

Împotriva sentinței nr. 53 din 22 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru DGRFP Brașov, solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Se susține că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.12.2017 A.J.F.P. Brașov a stabilit în sarcina contestatorului suma de 2.813.777 RON, reprezentând obligații fiscale restante înregistrate de către debitoarea B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.), pentru a căror recuperare petentul, prin reprezentant legal, răspunde in solidar in conformitate cu prevederile art. 25 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât in urma actelor de executare silita întreprinse, respectiv a solicitărilor emise către reprezentanții legali ai societății, nu au fost recuperate sumele datorate conform evidentelor fiscale, debitoarea B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) a fost declarată insolvabilă prin Procesul-verbal de insolvabilitate nr. x/30.09.2016, transmis prin poștă cu scrisoare recomandată confirmată de primire în data de 25.10.2016.

Organul fiscal a aplicat prevederile art. 265 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora "este insolvabil debitorul ale carui venituri ori bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligațiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile".Starea de fapt a insolvabilității presupune imposibilitatea onorarii obligațiilor fiscale ajunse la scadenta, care poate fi reprezentată printr-o insuficiență a lichidităților, o absență a fondurilor bănești necesare plații obligațiilor fiscale scadente.

Anterior declarării insolvabilității s-a efectuat deplasarea in teren, a fost verificat sediul social al debitorului persoană juridică prin deplasarea la sediul cunoscut, încheindu-se procesul-verbal nr. x/05.04.2016 și procesul-verbal nr. x/23.08.2016 în care s-a menționat că se desfășura activitate conform obiectului de activitate.

Din verificarea situației patrimoniale a debitorului persoana juridica B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) sub aspectul cuantificării valorii în­sumate a bunurilor și veniturilor prin solicitarea și consultarea datelor inscrise în situațiile financiar-contabile anuale și/sau semestriale, a rezultat că ultimul bilanț depus a fost cel pentru31.12.2016. Din bilanț rezultă că valoarea de inventar a bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea debitoarei sunt active imobilizate 111.927 RON, stocuri 7.822 RON, valoarea în­sumată a tuturor veniturilor de natura comerciala, fiscala, din titluri de stat cu răscumpărare la termen, este de 3.959.316 RON, sumele pe care le are de recuperat sunt de 744.384 RON, iar, valoarea însumată a disponibilităților bănești asa cum rezulta din fișierul conturilor bancare este de 739.267 RON.

Din documente rezulta ca doamna C. a deținut calitatea de asociat unic/administrator la Protect Unit A. S.R.L. din 2013 până în 27.01.2017, dată la care prin Decizia nr. 1/27.01.2017 îl cooptează ca asociat prin aport în numerar adus la capitalul social pe domnul D., acesta fiind numit și administrator al societății, iar actul constitutiv a fost actualizat și înregistrat sub nr. x/27.01.2017, totodată schimbandu-se și sediul acesteia.

În data de 07.02.2017 prin Hotărârea nr. 2 doamna C. în calitatea de asociat cesionează părțile sociale domnului D., astfel acesta devine asociat unic și administrator schimbând și denumirea societății în B. S.R.L, modificările fiind efectuate la ORCT Brașov prin Rezoluția nr. 2915/15.02.2017.

Analizând evoluția nivelului obligațiilor fiscale rezultă că asociații-administratori ai societății debitoare B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) au acționat în interes propriu, respectiv doamna C. a cedat părțile sociale și administrarea societății domnului D., pe care organul fiscal nu l-a putut contacta rezultând intenția de ascundere a bunurilor deținute de societate cât și neachitarea obligațiilor fiscale.

În vederea emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare, prin notificarea nr. x/29.06.2017 confirmată de primire în data de 13.07.2017 de către doamna C., (asociat/administrator 21.10.2013-17.01.2017), întocmita în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, a fost solicitată să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a-și exprima punctul de vedere în legătură cu situația juridică, respectiv fiscală a societății. Avocatul E. împuternicit de către doamna C., s-a prezentat la sediul organului fiscal si a consultat documentația aflata la dosarul de angajare a răspunderii solidare, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal nr. x/07.08.2017 cu mențiunea ca se depune un punct de vedere ulterior.

În acest sens a fost depusa adresa inregistrata sub nr. x/22.08.2017 din care rezulta ca doamna C. a cedat părțile sociale numitului D. care a preluat activul și pasivul societății și a schimbat denumirea acesteia.

Prin notificarea nr. x/29.06.2017 confirmată de primire în data de 14.07.2017 de către domnul D., (asociat/administrator din 17.01.2017 până în prezent), întocmita in temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, s-a solicitat acestuia să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a-și exprima punctul de vedere în legătură cu situația juridica, respectiv fiscala a societății, dar nu a dat curs solicitării.

În urma modificării sediului social nu s-a mai putut lua legătura cu domnul D., iar la noua adresa nu se desfășoară activitate, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal nr. x/29.05.2017, astfel veniturie si bunurile societății nu au putut fi identificate.

Domnul D. se sustrage de la punerea la dispoziția organelor de control a documentelor financiar - contabile si patrimoniale ca urmare a declarării unui sediu fictiv, unde nu se desfășoară activitate, nu este ridicată corespondența.

Cu toate ca aveau cunoștința despre situația obligațiilor fiscale restante ale societății, doamna C., respectiv domnul D. nu au întreprins nicio măsura in vederea stingerii acestora, indicând o lipsă de diligență, pasivitate și sustragere de la îndeplinirea obligațiilor ce le revin.

Din verificarea documentelor rezultă că A. S.R.L. reprezentat prin asociat/administrator domnul F. are raporturi comerciale contractuale cu cel puțin jumătate din foștii clienți ai societății debitoare B. S.R.L fosta" Protect Unit A. S.R.L.). Trebuie reținut si faptul ca mare parte din angajații A. S.R.L. au avut raporturi de munca cu B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.), inclusiv doamna C. a fost angajata pe postul de director la societatea antemenționata.

Se precizează că A. S.R.L. are sediul la aceeași adresă cu B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) anterior cedării pârtilor sociale de către doamna C. și schimbării sediului fiscal. Totodată, se poate observa faptul ca administratorul și asociatul A. SR.L. F. a fost angajat pe post de director la societatea debitoare.

Prin urmare s-a constatat, la controlul comun al societății debitoare declarată insolvabilă B. S.R.L. (fosta Protect Unit A.: S.R.L.) și al A. S.R.L., că ambele societăți au același obiect de activitate-protectie și pază conform bazelor de date verificate (Recon, Revisal).

Din documente rezultă faptul că fostul asociat/administrator doamna C. pentru a nu mai achita sumele restante către bugetul de stat, a transferat activitatea către o alta societate cu același obiect de activitate, încercând prin cedarea pârților sociale, să transfere responsabilitatea privind administrarea societății, respectiv plata datoriilor către altă persoană.

Se poate observa ca au fost respectate prevederile legale privind angajarea răspunderii solidare, contrar celor susținute de contestatorul A. S.R.L., iar din analiza comportamentului fiscal al acestuia rezulta indiferența, respectiv lipsa de colaborare cu organele fiscale.

Menționează faptul că răspunderea solidara a societății A. S.R.L se efectuează pentru obligațiile de plata restante ale debitorului B. S.R.L. (fosta Protect Unit A. S.R.L.) fiind în suma de 2.813.777 RON.

Față de motivele de fapt arătate, susține că sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare.

Urmează a se observa faptul că din documentele aflate la dosarul cauzei, raportat la prevederile imperative ale art. 25 alin. (3) lit. b) si c) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora:

(3) Persoana juridica răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre ur­mătoarele condiții:

- are sau a avut raporturi contractuale cu clienții si/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin ju­mătate din totalul valoric al tranzacțiilor;

- are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

În înțelesul alin. (3), termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

- control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generala a asociaților unei societăți ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți ori consiliul director al unei asociații sau fundații;

- control indirect - activitatea prin care o persoana exercită controlul prin una sau mai multe persoane.

În dovedirea condițiilor raportat la textele de lege citate anterior, recurenta precizează că a depus la instanța de fond situația contractelor și a angajaților, comune celor doua societăți.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Intimata apreciază că nicăieri în motivarea cererii de recurs nu este indicat care anume text de drept material ar fi fost încălcat de prima instanță, și nici cum ar fi fost încălcat. Mai mult, din lectura motivelor de recurs rezultă în mod cert că recurentele nu au studiat motivarea sentinței atacate, de vreme ce recursul nu se referă deloc la singurul motiv care a stat la baza admiterii cererii de chemare în judecată: reținerea, de către prima instanță, a apărării în sensul că nu există afiliere și nu s-a făcut dovada afilierii între societatea B. S.R.L. și intimată, afiliere ce reprezintă premisa obligatorie pentru orice angajare a răspunderii solidare a persoanei juridice (art. 25 alin. (3) teza I coroborat cu art. 25 alin. (4) lit. a) și b) Codul de procedură fiscală)

Or, nicăieri în cuprinsul recursului pârâtele nu explică relația de afiliere dintre cele două societăți (cum dealtfel nu au făcut-o nici la fond). Practic cererea de recurs este o reproducere fidelă de tip copy-paste, a întâmpinării depuse în primă instanță, fără a cuprinde nicio critică propriu-zisă împotriva raționamentului reținut de judecătorul fondului.

Intimata apreciază că actul fiscal atacat era vădit nelegal și se impunea a fi anulat, întrucât a fost emis cu încălcarea cerințelor impuse cumulativ de art. 25 alin. (3) Codul de procedură fiscală

Decizia recurentei-pârâte AJFP Brașov nr. 356641/6.12.2017 enumera strict formal condițiile cerute cumulativ de art. 25 alin. (3) lit. b) și c) Codul de procedură fiscală, mulțumindu-se să afirme ușuratic (fără niciun fel de argumentare în fapt, si fără trimitere la vreun element de probă) că aceste condiții ar fi fost întrunite în cazul său.

În opinia intimatei nu există și nu a existat niciodată o relație de afiliere între aceasta și debitoarea declarată insolvabilă B. S.R.L.

Organul fiscal a recunoscut în chiar cuprinsul actului fiscal atacat, în decizia de respingere a contestației prealabile, și chiar în întâmpinarea depusă la dosarul de fond că ... "din documente rezultă că doamna C. a deținut calitatea de asociat unic/administrator la Protect Unit A. S.R.L. din 2013 până în 27.01.2017", și că ulterior, la 7.02.2017, aceasta și-a cesionat întreaga participație la capitalul social al debitorei Insolvabile către terțul D..

Același organ fiscal cunoaștea structura asociativă a intimatei-reclamante, și era conștient că asociat unic și administrator al intimatei a fost și este F. -persoană fizică lipsită de orice afiliere cu Debitoarea Insolvabilă și/sau cu fosta asociată și administratoare a Debitoarei Insolvabile.

A mai pretins în mod eronat intimata-pârâta prin decizia atacată (și reiterează acesta greșeală în cererea de recurs) că doamna C. ar fi deținut poziția de director, angajat al intimatei. Acest aspect este contrar realității: doamna C. a fost angajată pe postul de PSIHOLOG (personal de execuție, nu de conducere), în considerarea calificării sale profesionale, iar din evidențele REVISAL la care recurenta face referire în cererea de recurs rezultă cu claritate acest aspect. Dealtfel, instanța de fond reține că și dacă s-ar fi făcut doavada funcției de director (executiv) pentru această persoană, tot nu ar fi fost întrunită condiția afilierii.

În final se arată că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege referitoare la ponderea valorică a tranzacțiilor cu clienți comuni și nici la numărul transferului de angajați.

II. Soluția instanței de recurs

Motivele de recurs invocate de reclamantă nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost intepretate sau aplicate greșit normele de drept material, deși acesta pare a fi motivul de casare ce transpare din lecturarea memoriului de recurs.

În prima parte a recursului a fost reluată situația de fapt ce a generat emiterea deciziei contestate în cauză, situație de fapt ce nu poate fi reevaluată în fața instanței de control judiciar și nici nu poate constitui un motiv de casare din perspectiva prevederilor art. 488 C. proc. civ.

S-a mai susținut în recursul declarat că prima instanță ar fi interpretat greșit prevederile art. art. 25 alin. (3) lit. b) si c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, fără însă a se face referire la considerentele reținute în hotărâre cu privire la aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale.

Se remarcă că judecătorul fondului a stabilit că pentru a putea fi incident acest caz legal de atragere a răspunderii solidare este necesară îndeplinirea unei premise obligatorii, și anume persoana juridică în privința căreia se atrage răspunderea solidară să controleze, direct ori indirect, să fie controlată sau să se afle sub control comun cu debitorul și numai după îndeplinirea acestei condiții se poate proceda la verificarea condițiilor suplimentare.

S-a mai reținut că "în speța de față, nu rezultă din cuprinsul deciziei care sunt circumstanțele de fapt, concrete, care să reflecte și particularizeze în speța dedusă judecății concluzia că societatea reclamantă direct sau indirect, controlează societatea debitoare, este controlată de aceasta sau se află sub control comun cu societatea debitoare. Împrejurările susținute de pârâte în sensul că reclamanta S.C. A. S.R.L. are sediul la aceeași adresă unde îl avea societatea debitoare S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. Protect Unit A. SRL), înainte de cedarea părților sociale și schimbarea sediului fiscal, iar administratorul și asociatul unic al reclamantei a fost angajat la S.C. Protect Unit A. S.R.L. pe postul de director general nu pot face dovada că există din partea societății reclamante o activitate de exercitare a controlului în definiția dată de art. 25 alin. (4) din Legea 207/2015."

Or, tocmai aceste argumente definitorii, ce au condus la soluția anulării actului administrativ, nu au fost combătute în prezentul recurs, recurenta reluând aspecte colaterale ce nu au legătură cu raționamentul juridic ce a condus la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată.

Astfel, în recursul declarat, recurenta nu a arătat argumentele care ar putea infirma statuările primei instanțe referitoare la lipsa îndeplinirii condiției esențiale a controlului comun între societatea intimată și debitoarea ale cărei datorii au fost imputate, dar nici modalitatea în care societatea are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor; respectiv are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Recursul cuprinzând doar afirmații care nu sunt de natură a combate silogismul judiciar ce a condus la anularea actului administrativ, Înalta Curte concluzionează că sentința atacată nu poate fi supusă cenzurii prin prisma motivelor de recurs așa cum au fost iterate de parte.

În acest context, va fi admisă excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă și, constatând că motivele de recurs nu pot constitui reale argumente de casare din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului pârâtei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L..

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, prin reprezentant legal, în nume propriu și pentru DGRFP Brașov împotriva sentinței civile nr. 53 din 22 aprilie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.