ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5323/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 6 iunie 2003, reclamantul

R.E. a chemat în judecată pe pârâta SC C.F. Craiova SA, solicitând obligarea

acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței situate în

Căminul de nefamiliști din Craiova, la prețul stabilit printr-o expertiză

tehnică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că:

- ocupă o cameră din Căminul de

nefamiliști, în calitate de chiriaș îndeplinind obligațiile ce-i revin.

- la data de 20 noiembrie 2002,

unitatea pârâtă a înștiințat chiriașii că a hotărât să vândă camerele locuite

de aceștia, urmând ca prețul și condițiile vânzării să fie cunoscute la

momentul exprimării opțiunii;

- prețul stabilit nu corespunde

valorii reale, imobilul având un grad avansat de uzură și degradare, iar

spațiul de locuit este necorespunzător.

Pârâta a solicitat prin cererea

reconvențională respingerea acțiunii, deoarece prețul construcției a fost

stabilit de Adunarea Generală a Acționarilor, potrivit Legii nr. 85/1992 și

Decretului nr. 61/1990, iar reclamantul nu îndeplinește condițiile impuse de

actele normative sus menționate.

Judecătoria Craiova, prin sentința

civilă nr. 10641 din 21 octombrie 2005, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă

să-i vândă reclamantului locuința situată în Craiova, Dolj în condițiile Legii

nr. 85/1992 și Decretului-lege nr. 61/1990 și a respins cererea reconvențională

precizată.

S-a reținut că:

- reclamantul ocupă în calitate de

chiriaș o cameră în Căminul de nefamiliști construit de unitatea pârâtă în anul

1979, pe care dorește să o cumpere și pentru care a plătit chirie până în anul

2002, luna mai;

- această locuință intră în

categoria locuințelor de serviciu;

- în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, modificată, care arată că

locuințele vor fi vândute titularilor în conformitate cu Decretul-lege nr. 61/1990;

- dispozițiile Legii nr. 85/1992

modificată prin Legea nr. 76/1994 impun unităților respective obligația de a nu

refuza vânzarea acestor locuințe atunci când titularii de contracte solicită

cumpărarea lor;

- reclamantul îndeplinește cerințele

impuse de legea menționată.

Curtea de Apel Craiova secția

civilă, prin decizia nr. 1880 din 18 iunie 2004, a respins apelurile formulate

de reclamant și pârâtă, cu motivarea că:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr.

85/1992 a instituit obligația unităților economice de a vinde locuințele

construite din fondurile acestora, până la data intrării în vigoare a legii;

- chiar dacă pârâta este unitate

comercială cu capital integral privat, are obligația de a vinde în condițiile

legii speciale;

- dovada calității de chiriaș a

reclamantului rezultă chiar din recunoașterea pârâtei.

Pârâta SC C.F. Craiova SA a declarat

recurs prin care a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de

apărare administrate, aplicând greșit prevederile Legii nr. 85/1992 și că reclamantul

nu a fost angajatul său, este rău platnic în achitarea debitelor pentru chirie și

întreținere, deci nu îndeplinește condițiile pentru a cumpăra locuința.

Analizând motivele de recurs

invocate, Înalta Curte reține că sunt nefondate, deoarece art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 85/1992 obligă unitățile economice să vândă locuințele construite din

fondurile lor, până la data intrării în vigoare a legii, printre aceste unități

economice încadrându-se și recurenta, chiar dacă are capital integral privat,

iar reclamantul îndeplinește cerințele legale pentru a cumpăra.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.F. Craiova SA împotriva deciziei nr. 1880 din 18 iunie 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.