ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4003/2005

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 22

septembrie 2003, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamanta P.V. a chemat

în judecată SC C. SA din Drobeta Turnu Severin solicitând ca, prin hotărârea ce

va fi pronunțată, să fie obligată pârâta să încheie cu reclamanta contract de

vânzare-cumpărare pentru garsoniera nr. 18 situată, în municipiul menționat, în

condițiile stabilite prin Decretul nr. 61/1990 și Legea nr. 82/1995.

În cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat

că este angajata societății pârâte din anul 1988 și locuiește într-o cameră a

căminului de nefamiliști, proprietatea pârâtei, dar, în pofida reglementărilor

legale, pârâta refuză să vândă reclamantei locuința alcătuită dintr-o singură

cameră și dependințe.

Soluționând litigiul, Judecătoria

Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 5152 din 30 octombrie 2003, a

admis acțiunea și a obligat pârâta să perfecteze cu reclamanta contractul de

vânzare cumpărare în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins

de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 267 din 25 februarie

2004, cu motivarea ce fusese reținută anterior și de instanța de fond, în

sensul că, la cererea chiriașului locuința în litigiu poate fi vândută în

condițiile Legii nr. 85/1992 și Decretului-lege nr. 61/1990 .

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs pârâta SC C. SA susținând că este o societate comercială privatizată integral,

al cărei consiliu de administrație a hotărât să nu fie vândute locuințele din căminele

de nefamiliști ce le deține în proprietate, așa încât, doar prin încălcarea dreptului

său de proprietate, instanțele au obligat-o să înstrăineze locuința aflată în

litigiu.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 85/1992 a fost

reglementată vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din

fondul de stat și din fondurile unității economice sau bugetare de stat.

Potrivit art. 7 alin. (1) din această lege, locuințele construite din fondurile

unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute

titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora, cu plata integrală

sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale acestei

legi.

Construcția în care este situată locuința

aflată în litigiu a fost edificată din fondurile unității pârâte anterior

adoptării Legii nr. 85/1992, în perioada în care pârâta era organizată ca

întreprindere industrială de stat.

Cum reclamanta este angajata pârâtei

din anul 1988 și folosește locuința în litigiu, în calitate de chiriașă din

anul 1996, în mod corect atât prima instanță cât și instanța de apel au hotărât

că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992

pentru a putea cumpăra locuința.

Potrivit art. 7 alin. (7) din Legea

nr. 85/1992 invocate prin recursul declarat de pârâtă, unitățile economice sau

bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de

serviciu, destinate închirierii salariaților acestora cu contract de închiriere

accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala

înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație,

respectiv de conducerile unităților.

Rezultă din textul de lege enunțat

că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 85/1992 se referă la locuințele

construite din fonduri proprii după adoptarea acestei legi, or spațiul folosit

de reclamantă se află într-o construcție edificată anterior adoptării legii

respective.

Recurenta a mai susținut că, în anul

2000, consiliul său de administrație a hotărât că locuințele din căminul de

nefamiliști să nu fie vândute chiriașilor. Această susținere, chiar dacă ar fi adevărată,

nu poate conduce la modificarea ori casarea deciziei curții de apel, deoarece hotărârile

consiliului de administrație nu pot fi contrare legii și nu pot îngrădi

drepturile legale ale reclamantei.

Decizia instanței de apel fiind dată

cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei civile nr. 267 din 25 februarie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2005.