ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5732/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 694/2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C. SA Turnu Severin și pe cale de consecință a menținut sentința civilă nr. 5650/2003 prin care Judecătoria Turnu Severin a obligat societatea pârâtă să vândă reclamantei V.J. garsoniera situată în municipiul Turnu Severin. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut legalitatea și temeinicia primei hotărâri, decurgând din faptul că, locuința în litigiu a fost construită din fondul unităților bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 și a fost folosită de mai mulți ani de către reclamantă, în calitate de chiriaș.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta SC C. SA Drobeta-Turnu Severin criticând-o pentru următoarele considerente: Recurenta este o societate comercială din al cărui patrimoniu face parte și garsoniera în litigiu astfel încât, hotărârea judecătorească de obligare la înstrăinare, încalcă dreptul de proprietate privată prevăzut de Constituție și Codul civil (art. 480). Pe lângă acest aspect, recurenta a hotărât prin Consiliul său de Administrație, în considerarea art. 7 pct. 7 din Legea nr. 85/1992, ca să nu înstrăineze locuințele din căminele de nefamiliști, deoarece îi sunt necesare ca locuințe de serviciu. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea deciziei Curții de Apel și pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat iar decizia dată în apel este legală și temeinică. Astfel, pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al recurentei, nu a fost dovedită în condițiile în care, aceasta nu a făcut dovada cumpărării și a spațiilor locative nu doar a spațiilor de producție, în momentul vânzării pachetului de acțiuni de către fostul F.P.S. Prin urmare, recurenta nefăcând dovada faptului că ar avea un drept de proprietate, nu se poate prevala de eventuala încălcare a acestuia. Aceleiași recurente nu-i este contestat dreptul de administrare al spațiilor locative dobândite în momentul privatizării societății. Cât privește Hotărârea Consiliului de Administrație de a nu se vinde aceste spații, determinat de faptul că, art. 7 din Legea nr. 85/1992 permit unităților economice să dețină locuințe de serviciu, adoptarea acestei Hotărâri nu este de natură a duce la respingerea acțiunii.

Aceasta deoarece, în condițiile existenței unei legi speciale care este Legea nr. 85/1992 ce permite cumpărarea spațiilor locative construite din fondurile bugetare anterior intrării în vigoare a acestei legi, de către chiriașii acestor spații, se impune aplicarea legii speciale. Deținerea de locuințe de serviciu este permisă societăților comerciale dar, nu cu privire la acele locuințe în privința cărora s-a dispus în mod expres că pot fi vândute chiriașilor, fără limitarea în timp a cererii de cumpărare și cu referire exactă la acele spații care s-au construit din fondul de stat și nu din fondurile societății privatizate. Criticile recurentei nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. astfel încât, potrivit art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 296 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Drobeta-Turnu Severin împotriva deciziei nr. 694 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.