ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5732/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 694/2004,

Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C. SA

Turnu Severin și pe cale de consecință a menținut sentința civilă nr. 5650/2003

prin care Judecătoria Turnu Severin a obligat societatea pârâtă să vândă

reclamantei V.J. garsoniera situată în municipiul Turnu Severin.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel a reținut legalitatea și temeinicia primei hotărâri, decurgând

din faptul că, locuința în litigiu a fost construită din fondul unităților

bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 și a fost

folosită de mai mulți ani de către reclamantă, în calitate de chiriaș.

Împotriva acestei hotărâri, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta SC C.

SA Drobeta-Turnu Severin criticând-o pentru următoarele considerente:

Recurenta este o societate

comercială din al cărui patrimoniu face parte și garsoniera în litigiu astfel

încât, hotărârea judecătorească de obligare la înstrăinare, încalcă dreptul de

proprietate privată prevăzut de Constituție și Codul civil (art. 480).

Pe lângă acest aspect, recurenta a

hotărât prin Consiliul său de Administrație, în considerarea art. 7 pct. 7 din

Legea nr. 85/1992, ca să nu înstrăineze locuințele din căminele de nefamiliști,

deoarece îi sunt necesare ca locuințe de serviciu.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel și pe cale de consecință, respingerea

acțiunii reclamantei.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat iar decizia dată în

apel este legală și temeinică.

Astfel, pretinsa încălcare a

dreptului de proprietate al recurentei, nu a fost dovedită în condițiile în

care, aceasta nu a făcut dovada cumpărării și a spațiilor locative nu doar a

spațiilor de producție, în momentul vânzării pachetului de acțiuni de către

fostul F.P.S.

Prin urmare, recurenta nefăcând

dovada faptului că ar avea un drept de proprietate, nu se poate prevala de

eventuala încălcare a acestuia. Aceleiași recurente nu-i este contestat dreptul

de administrare al spațiilor locative dobândite în momentul privatizării

societății.

Cât privește Hotărârea Consiliului

de Administrație de a nu se vinde aceste spații, determinat de faptul că, art. 7

din Legea nr. 85/1992 permit unităților economice să dețină locuințe de

serviciu, adoptarea acestei Hotărâri nu este de natură a duce la respingerea

acțiunii. Aceasta deoarece, în condițiile existenței unei legi speciale care

este Legea nr. 85/1992 ce permite cumpărarea spațiilor locative construite din

fondurile bugetare anterior intrării în vigoare a acestei legi, de către

chiriașii acestor spații, se impune aplicarea legii speciale. Deținerea de

locuințe de serviciu este permisă societăților comerciale dar, nu cu privire la

acele locuințe în privința cărora s-a dispus în mod expres că pot fi vândute

chiriașilor, fără limitarea în timp a cererii de cumpărare și cu referire

exactă la acele spații care s-au construit din fondul de stat și nu din

fondurile societății privatizate.

Criticile recurentei nu se

încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. astfel

încât, potrivit art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 296 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC C. SA Drobeta-Turnu Severin împotriva deciziei nr. 694 din 1

aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.