ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1174 din 21 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul F.A.G., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri fără drept, pentru consum propriu, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,448 gr.

heroină și s-a constatat că aceasta a fost consumată în analizele de laborator. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul F.A.G., consumator de droguri, în ziua de 9 octombrie 2003, dimineața, a permis cunoscutului său, coinculpatul L.S.R., să vină în locuința sa în absența părinților lui, de aici acesta din urmă vânzând heroină potențialilor solicitanți. Ca atare, fiind anunțat prin fluierături în fața geamului apartamentului, L.S.R.

ieșea pe palier pentru a da heroină celor ce o solicitau, inculpatul F.A.G. fiind, de regulă, cel care deschidea ușa. În acest mod, la 9 octombrie 2003, D.M.D. și B.D.C. au cumpărat de la inculpatul L.S.R. două doze de heroină pentru suma de 500.000 lei, flagrantul organizat relevând la el încă 13 astfel de doze. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și, printre alții, inculpatul F.A.G. Parchetul a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului F.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul F.A.G. și-a motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, greșita stabilire a vinovăției sale în ce privește condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 1015 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Și împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul. În recursul declarat de parchet, decizia pronunțată în apel a fost criticată pe considerentul că nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția, precum și sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei în ce-l privește pe inculpatul F.A.G. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că instanța de apel nu a analizat criticile formulate de procuror referitoare la greșita încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat.

S-a mai susținut că, în analizarea materialului probator, atât, instanța de fond cât și cea de apel, s-au limitat în a constata că inculpatul nu s-a ocupat cu vânzarea de heroină, dar nu au analizat activitatea de găzduire și ajutorul dat coinculpatului L.S.R., deși acestea constituiau fapte cu care instanța fusese sesizată prin rechizitoriu. În recurs, inculpatul F.A.G. a cerut achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Prin decizia penală nr. 3096 din 17 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de parchet și de inculpatul F.A.G., a casat decizia și cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

În rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 734 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de către inculpat. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii în sensul greșitei achitări a inculpatului F.A.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Recursul declarat de parchet este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că activitatea inculpatului F.A.G.

s-a concretizat în găzduirea coinculpatului L.S.R., care se ocupa cu comercializarea drogurilor și, că, „de obicei, deschidea ușa apartamentului pentru consumatori, apoi venea L.S.R. și le vindea acestora doze de heroină”. Situația de fapt este probată cu procesul - verbal de prindere în flagrant a celor doi inculpați, supravegherea lor surprinzând momentul când F.A.G. a deschis ușa celor doi martori cumpărători, ulterior el chemându-l pe L.S.R. să le predea, contra sumei de bani marcată, heroina. La momentul depistării, inculpatul F.A.G. a declarat că „L.S.R … de aproximativ 3 zile locuiește la mine în apartament. Acesta este căutat zilnic de mai mulți tineri care cumpără doze de heroină contra sumei de 200.000 – 250.000 lei”.

Faptul că F.A.G. cunoștea că prietenul său vindea heroină din apartamentul lui, precum și împrejurarea că l-a găzduit tocmai pentru a vinde heroină, rezultă din declarațiile date la urmărirea penală, aspect ce a fost confirmat și de coinculpatul L.S.R., el fiind și direct interesat să permită găzduirea, în schimb primind heroină pentru consumul propriu. Împrejurarea că la cercetarea judecătorească, inculpatul F.A.G. a revenit asupra celor susținute în faza urmăririi penale, nu poate duce, automat, la înlăturarea declarațiilor sale de la urmărirea penală, precum și a celorlalte probe, el nedând o explicație pertinentă nici în ce privește motivul găzduirii coinculpatului. În condițiile în care, potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod autorul să săvârșească infracțiunea, fapta inculpatului F.A.G.

întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sens în care se va schimba încadrarea juridică în aceasta din urmă infracțiune. În ce privește pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fapta săvârșită având pericol social mărit de consecințele vizând sănătatea celor care cumpărau drogul, precum și de impactul adus în societate de proliferarea actelor ce constau în traficul și consumul ilicit de droguri, în considerarea și a împrejurărilor în care s-au derulat actele infracționale al inculpatului, precum și datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, se apreciază că, prin reținerea de circumstanțe personale atenuante, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare va fi îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.

Totodată, având în vedere că prin Legea nr. 522/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000, art. 4 din aceasta din urmă a primit un aliniat nou, incriminarea vizând alte limite de pedeapsă, recursul declarat de parchet va fi admis și în ce privește aplicarea, în spiritul art. 13 C. pen., a legii mai favorabile, sens în care, cu reținerea de circumstanțe atenuante personale, se va modifica pedeapsa în sensul reducerii ei de la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare. Faptele săvârșite fiind concurente în spiritul art. 33 lit. a) C. pen., conform și art. 34 lit. b) din același cod, se vor contopi cele două pedepse aplicate în cauză și se va dispune executarea pedepsei cea mai grea.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că suspendarea condiționată a acesteia, conform alin. (2) al art. 81 C. pen., în caz de concurs de infracțiuni pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 2 ani, în cauză nefiind întrunită această condiție, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare va fi executată în regim de privare de libertate. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 734/ A din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul F.A.G. Casează, în totalitate, decizia atacată și în parte, sentința penală nr. 1174 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la dispoziția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la încadrarea juridică a faptei, la neaplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 și ale art. 13 C. pen., și la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Înlătură dispoziția de achitare a inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și în baza acestor din urmă texte de lege și cu aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul F.A.G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în sensul că, prin aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 13 C. pen., o reduce de la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare.

Contopește pedepsele aplicate, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul F.A.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.