ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1174 din 21

septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat,

printre alții, pe inculpatul F.A.G., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

de deținere de droguri fără drept, pentru consum propriu, prevăzut de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.

Inculpatului i s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea cantității de 0,448 gr. heroină și s-a constatat că

aceasta a fost consumată în analizele de laborator.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul F.A.G., consumator de

droguri, în ziua de 9 octombrie 2003, dimineața, a permis cunoscutului său,

coinculpatul L.S.R., să vină în locuința sa în absența părinților lui, de aici

acesta din urmă vânzând heroină potențialilor solicitanți.

Ca atare, fiind anunțat prin

fluierături în fața geamului apartamentului, L.S.R. ieșea pe palier pentru a da

heroină celor ce o solicitau, inculpatul F.A.G. fiind, de regulă, cel care

deschidea ușa.

În acest mod, la 9 octombrie 2003, D.M.D.

și B.D.C. au cumpărat de la inculpatul L.S.R. două doze de heroină pentru suma

de 500.000 lei, flagrantul organizat relevând la el încă 13 astfel de doze.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și, printre alții,

inculpatul F.A.G.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita achitare a inculpatului F.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul F.A.G. și-a

motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, greșita

stabilire a vinovăției sale în ce privește condamnarea pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 1015 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate.

Și împotriva hotărârii instanței de

apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul.

În recursul declarat de parchet,

decizia pronunțată în apel a fost criticată pe considerentul că nu cuprinde

motivele pe care s-a întemeiat soluția, precum și sub aspectul greșitei

încadrări juridice a faptei în ce-l privește pe inculpatul F.A.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a susținut că instanța de apel nu a analizat criticile formulate de

procuror referitoare la greșita încadrare juridică a faptei săvârșită de

inculpat.

S-a mai susținut că, în analizarea

materialului probator, atât, instanța de fond cât și cea de apel, s-au limitat

în a constata că inculpatul nu s-a ocupat cu vânzarea de heroină, dar nu au

analizat activitatea de găzduire și ajutorul dat coinculpatului L.S.R., deși

acestea constituiau fapte cu care instanța fusese sesizată prin rechizitoriu.

În recurs, inculpatul F.A.G. a cerut

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 3096 din 17

mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursurile declarate de parchet și de inculpatul F.A.G., a casat decizia și

cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Curtea de Apel București. În

rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin

decizia penală nr. 734 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de parchet și de către inculpat.

Împotriva deciziei menționate, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii în sensul

greșitei achitări a inculpatului F.A.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că activitatea inculpatului F.A.G. s-a concretizat în

găzduirea coinculpatului L.S.R., care se ocupa cu comercializarea drogurilor

și, că, „de obicei, deschidea ușa apartamentului pentru consumatori, apoi venea

L.S.R. și le vindea acestora doze de heroină”.

Situația de fapt este probată cu

procesul - verbal de prindere în flagrant a celor doi inculpați, supravegherea

lor surprinzând momentul când F.A.G. a deschis ușa celor doi martori

cumpărători, ulterior el chemându-l pe L.S.R. să le predea, contra sumei de

bani marcată, heroina.

La momentul depistării, inculpatul F.A.G.

a declarat că „L.S.R .... de aproximativ 3 zile locuiește la mine în

apartament. Acesta este căutat zilnic de mai mulți tineri care cumpără doze de

heroină contra sumei de 200.000 – 250.000 lei”.

Faptul că F.A.G. cunoștea că

prietenul său vindea heroină din apartamentul lui, precum și împrejurarea că

l-a găzduit tocmai pentru a vinde heroină, rezultă din declarațiile date la

urmărirea penală, aspect ce a fost confirmat și de coinculpatul L.S.R., el

fiind și direct interesat să permită găzduirea, în schimb primind heroină

pentru consumul propriu.

Împrejurarea că la cercetarea

judecătorească, inculpatul F.A.G. a revenit asupra celor susținute în faza

urmăririi penale, nu poate duce, automat, la înlăturarea declarațiilor sale de

la urmărirea penală, precum și a celorlalte probe, el nedând o explicație

pertinentă nici în ce privește motivul găzduirii coinculpatului.

În condițiile în care, potrivit art.

26 C. pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în

orice mod autorul să săvârșească infracțiunea, fapta inculpatului F.A.G.

întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sens în care se va schimba încadrarea

juridică în aceasta din urmă infracțiune.

În ce privește pedeapsa, în acord cu

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fapta

săvârșită având pericol social mărit de consecințele vizând sănătatea celor

care cumpărau drogul, precum și de impactul adus în societate de proliferarea

actelor ce constau în traficul și consumul ilicit de droguri, în considerarea

și a împrejurărilor în care s-au derulat actele infracționale al inculpatului,

precum și datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, se

apreciază că, prin reținerea de circumstanțe personale atenuante, pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare va fi îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.

Totodată, având în vedere că prin

Legea nr. 522/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000, art. 4

din aceasta din urmă a primit un aliniat nou, incriminarea vizând alte limite

de pedeapsă, recursul declarat de parchet va fi admis și în ce privește aplicarea,

în spiritul art. 13 C. pen., a legii mai favorabile, sens în care, cu reținerea

de circumstanțe atenuante personale, se va modifica pedeapsa în sensul

reducerii ei de la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare.

Faptele săvârșite fiind concurente în

spiritul art. 33 lit. a) C. pen., conform și art. 34 lit. b) din același cod,

se vor contopi cele două pedepse aplicate în cauză și se va dispune executarea

pedepsei cea mai grea.

În ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, având în vedere că suspendarea condiționată a acesteia,

conform alin. (2) al art. 81 C. pen., în caz de concurs de infracțiuni pedeapsa

aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 2 ani, în cauză nefiind

întrunită această condiție, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare va fi

executată în regim de privare de libertate.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fiind

fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 734/ A din

29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, privind pe inculpatul F.A.G.

Casează, în totalitate, decizia

atacată și în parte, sentința penală nr. 1174 din 21 septembrie 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la dispoziția de achitare

a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, la încadrarea juridică a faptei, la neaplicarea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 și ale art. 13 C. pen., și la modalitatea de

executare a pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

Înlătură dispoziția de achitare a

inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și în baza acestor

din urmă texte de lege și cu aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 13 C. pen.,

condamnă pe inculpatul F.A.G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.

81 C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

în sensul că, prin aplicarea art. 74 – art. 76 și art. 13 C. pen., o reduce de

la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare.

Contopește pedepsele aplicate,

potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul F.A.G.

va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.