ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3895/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6742 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte opoziția formulată de P.A. în contradictoriu cu intimatele SC P. SA Craiova și O.R.C. Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 10 aprilie 2003 a SC P. SA Craiova pct. 5, s-au respins celelalte capete de cerere. Apelul declarat de SC P. SA Craiova, împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 283 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond a calificat greșit cererea ca fiind opoziție, deoarece reclamantul nu este creditor social, iar scopul urmărit prin promovarea acțiunii este constatarea nulității hotărârii A.G.A.

Calificarea acțiunii este atributul exclusiv al instanței și față de obiectul litigiului, calificarea corectă a cererii este aceea a unei acțiuni în constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii A.G.A., formulată în temeiul art. 131 alin. (2 1 ) din Legea 31/1990. În raport de această calificare s-a considerat că sentința pronunțată este susceptibilă a fi atacată cu apel și nu cu recurs conform dispozițiilor art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 720 8 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, ordonanță aprobată prin Legea nr. 195/2004. Pe fondul litigiului, s-a reținut că dispoziția de antrenare a răspunderii administratorului luată prin hotărârile A.G.A. din 10 aprilie 2003 este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea 31/1990, care prevăd că este obligatoriu votul secret pentru luarea acestei hotărâri.

SC P. SA Craiova a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile codului de procedură civilă privind principiul disponibilității în sensul că a calificat opoziția ca fiind o cerere în anulare a hotărârii A.G.A. Nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 131 alin. (2 2 ) din Legea 31/1990, care prevăd că administratorii nu pot ataca hotărârea A.G.A. privitoare la revocarea lor din funcție. Recurenta a invocat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., în sensul că nu s-a pronunțat asupra probelor administrate de aceasta respectiv convocatoriul A.G.A. dat publicității în M. Of., procesul verbal al A.G.A., din care rezultă că A.G.A. din 10 aprilie 2003 s-a desfășurat cu respectarea condițiilor cerute de art. 111 – 112 din Legea 31/1990. Nu s-au avut în vedere documentele din care rezultă comportamentul oponentului care în calitate de administrator a încălcat în mod repetat prevederile actului constitutiv, ale regulamentului de organizare și funcționare și a săvârșit fapte incompatibile cu calitatea de administrator așa cum prevăd dispozițiile art. 145 din Legea 31/1990. În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., s-a susținut că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, prin opoziția formulată și precizată ulterior, s-a solicitat ca în temeiul art. 61 și art. 62 din Legea 31/1990 să se dispună anularea prevederilor hotărârii luate în A.G.A. din 10 aprilie 2003 specificate la punctul 2 lit. a), b) și c), iar instanța a constatat nulitatea absolută a punctului 5 din această hotărâre. Recursul este fondat. Reclamantul P.A. a formulat la data de 23 octombrie 2004 o cerere intitulată opoziție prin care a solicitat ca în temeiul art. 61 din Legea 31/1990 să se dispună anularea art. 2 lit. a), b) și c) din hotărârea A.G.A. a SC P. SA Craiova dată la 10 aprilie 2003, acordarea drepturilor bănești până la repunerea sa în drepturi, cu daune morale în cuantum de 100.000.000 lei.

La 12 noiembrie 2003 P.A. a formulat precizări la această opoziție și a arătat că temeiul juridic este art. 61 și art. 62 din Legea 31/1990 și a menționat că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 145 din acest act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilității în procesul civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății„. De aici rezultă că reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii. În speță reclamantul și-a precizat cererea ca fiind opoziție, întemeiată pe dispozițiile art. 61 și art. 62 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale. Instanța de apel prin decizia recurată a schimbat obiectul acțiunii și a depășit limitele investiției în sensul că a calificat-o ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A.

formulată în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea 31/1990. În raport de obiectul acțiunii formulată de reclamant, opoziție, instanța de apel în mod greșit a soluționat cererea intitulată de altfel „recurs” ca apel potrivit dispozițiilor art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 720 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea 31/1990, hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai recursului. În raport de aceste prevederi legale și având în vedere art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Craiova, a se casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru a se soluționa calea de atac, ca recurs.

Nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, care se vor avea în vedere ca apărări la instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 283 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia și trimite cauza la aceeași curte de apel pentru a soluționa calea de atac, ca recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2005.