ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1758 din 17 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de SC R. SA Craiova și Ministerul Economiei și Comerțului împotriva sentinței civile nr. 282 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. A casat sentința atacată și în fond a respins acțiunea formulată de reclamanții V.D. și T.C., ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții având calitatea de terți, în raport cu certificatul de atestare seria M03 din 6596 din 3 septembrie 2001, emis de Ministerul Economiei și Comerțului, în favoarea SC R. SA, rezultă că aceștia au luat cunoștință de conținutul lui, cel mai târziu în cursul judecării recursului soluționat prin decizia nr. 8510 din 26 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Dolj și că, din răspunsul trimis cu adresa nr. 191559 din 26 decembrie 2002, de către Ministerul Industriei și Resurselor, rezultă că reclamanții s-au adresat cu reclamație administrativă la autoritatea emitentă, la data de 13 iunie 2002, cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, V.D. și T.C., invocând dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., în sensul că instanța supremă a pronunțat o hotărâre care este rezultatul unei greșeli materiale. S-a susținut această teză, vis-a-vis de faptul că instanța supremă a împărtășit opinia instanței de fond, în sensul că acțiunea contestatorilor a fost intentată cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Art. 318 C. proc. civ. prevede două motive pentru admisibilitate; când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei „greșeli materiale” - teza I, când instanța de judecată, respingând recursul sau admițându-l în parte, „a omis din greșeală să cerceteze vreun motiv de modificare sau casare” / teza a II-a.

În speță, contestația în anulare specială se întemeiază pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale. Textul este unul de excepție și nu trebuie interpretat cu larghețe, întrucât legea are în vedere greșeli materiale de ordin procedural, greșeli făcute de instanță prin confundarea unor elemente esențiale. Deci, textul mai sus invocat nu vizează greșeli referitoare la netemeinicia hotărârii, pentru că art. 318 C. proc. civ., are în vedere altceva decât simpla eroare materială prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Deci, nu orice greșeală materială poate fi motiv de contestație în anulare, ci doar greșelile care au fost esențiale și au condus la o soluție eronată a instanței.

Greșelile pe care se fondează această cerere, nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus invocate, ele sunt aprecieri de fapt și interpretări ale instanței de recurs referitoare la un text de lege și dacă le-am considera altfel, s-ar ajunge în mod greșit la judecarea încă o dată a acelui recurs. Față de toate aceste considerente mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță nu sunt întrunite dispozițiile contestației în anulare speciale - art. 318 teza I C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge cererea formulată de V.D. și de T.C., ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de V.D. și T.C. împotriva deciziei nr. 1758 din 17 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.