ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3984/2005

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 1691/2003 F.G.D.S.B. în calitate de lichidator al B.R.S. SA a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC R. SRL să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14,5 miliarde lei și a dobânzilor legale. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 170 din 11 decembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că reclamanta cu probele administrate nu a dovedit acordarea creditului. B.R.S. SA prin lichidator a declarat recurs împotriva sentinței invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 46 C. com., a interpretat greșit datele actelor deduse judecății, respectiv fișa contului și datele rezultând din registrele comerciale, instanța nu s-a pronunțat cu privire la proba cu interogatoriu care e hotărâtoare în rezolvarea cauzei. Recursul a fost admis pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 46 C. com., obligațiile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori chiar și în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ. Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14,5 miliarde lei, cu dobânda legală, arătând că suma respectivă reprezintă creditul acordat la data de 20 noiembrie 2001. În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori.

Instanța fără a se pronunța asupra probatoriilor solicitate, la primul termen cu procedura completă judecă cauza și făcând referire doar la actele depuse respectiv fișa contului, ordinul de plată din 20 martie 2001 și a specimenului de semnătură, reține că datele ce rezultă din actele respective sunt doar „un început de dovadă” și respinge acțiunea. Față de această situație, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate se impunea față de reținerile instanței a fi administrate toate probatoriile solicitate fiind hotărâtoare în rezolvarea cauzei, inclusiv o expertiză contabilă care în raport de datele ce rezultă din actele dosarului să se pronunțe dacă creditul a fost sau nu acordat.

Pentru motivele arătate s-a admis recursul, a fost casată sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal având în vedere dispozițiile Legii nr. 195/2004, urmând a fi suplimentate probatoriile în sensul mai sus menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.R.S. SA prin lichidator F.G.D.S.B., împotriva sentinței comerciale nr. 170 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința comercială nr. 170 din 11 decembrie 2003 și trimite cauza la Tribunalul București spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 iunie 2005.