ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3984/2005

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București sub nr. 1691/2003 F.G.D.S.B. în calitate de lichidator al B.R.S.

SA a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC R.

SRL să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14,5 miliarde lei și a

dobânzilor legale.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 170 din 11 decembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea,

reținând că reclamanta cu probele administrate nu a dovedit acordarea

creditului.

B.R.S. SA prin lichidator a declarat

recurs împotriva sentinței invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că, instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 46 C. com., a

interpretat greșit datele actelor deduse judecății, respectiv fișa contului și

datele rezultând din registrele comerciale, instanța nu s-a pronunțat cu

privire la proba cu interogatoriu care e hotărâtoare în rezolvarea cauzei.

Recursul a fost admis pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 46 C.

com., obligațiile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură

privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele

părților, cu martori chiar și în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14,5 miliarde lei, cu dobânda legală,

arătând că suma respectivă reprezintă creditul acordat la data de 20 noiembrie

2001.

În dovedirea acțiunii, a solicitat

proba cu acte, interogatoriu, martori.

Instanța fără a se pronunța asupra

probatoriilor solicitate, la primul termen cu procedura completă judecă cauza

și făcând referire doar la actele depuse respectiv fișa contului, ordinul de

plată din 20 martie 2001 și a specimenului de semnătură, reține că datele ce

rezultă din actele respective sunt doar „un început de dovadă” și respinge

acțiunea.

Față de această situație, având în

vedere dispozițiile legale mai sus menționate se impunea față de reținerile

instanței a fi administrate toate probatoriile solicitate fiind hotărâtoare în

rezolvarea cauzei, inclusiv o expertiză contabilă care în raport de datele ce

rezultă din actele dosarului să se pronunțe dacă creditul a fost sau nu

acordat.

Pentru motivele arătate s-a admis

recursul, a fost casată sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

tribunal având în vedere dispozițiile Legii nr. 195/2004, urmând a fi

suplimentate probatoriile în sensul mai sus menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.R.S. SA prin lichidator F.G.D.S.B., împotriva sentinței comerciale

nr. 170 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează sentința comercială nr. 170 din 11 decembrie 2003 și trimite cauza la

Tribunalul București spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 iunie 2005.