ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6311/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 3 martie 2005, Tribunalul Neamț a condamnat, printre alții, pe inculpatul T.G.A., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), a art. 74 și a art. 76 lit. b) din același cod. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 din același cod. În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., inculpații (deci și coinculpatul G.A.) au fost obligați să plătească statului, câte 100.000 lei, cu titlu de confiscare specială.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În jurul orelor 23,00, din seara zilei de 14 iulie 2004, C.I., după ce a părăsit un magazin, pe traseul spre casă, a fost urmărită de cei doi inculpați care, la un moment dat s-au apropiat în fugă de ea, G.A. încercând să-i smulgă geanta purtată în mână. Întrucât, inițial, nu s-a reușit smulgerea genții, T.G.A. a izbit femeia, a doborât-o la pământ și, astfel, ambii inculpați i-au smuls geanta, până la acest moment victima fiind târâtă de ei circa 10 m pe asfaltul trotuarului. În geantă, inculpații au găsit suma de 700.000 lei, un lănțișor din aur în greutate de 36 gr., certificatul de naștere, actul de identitate ale părții vătămate, două portofele, un bloc-notes și 4 carduri.

Cei doi inculpați și-au însușit suma de bani și bijuterii, celelalte bunuri și geanta aruncându-le într-o ladă de gunoi. Actul medico-legal a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul T.G.A. Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie în sensul greșitei individualizări a pedepsei, odată ce pericolul social al faptei săvârșite este mare, inculpatul T.G.A. a fost nesincer și circumstanțele reale ale situației de fapt sunt agravante. În apel, inculpatul a motivat că nu este vinovat de săvârșirea faptei, aceasta a fost comisă de coinculpatul minor G.A.

care i-a dat din proprie inițiativă, în două rânduri, sume de bani din ceea ce a sustras, la urmărirea penală fiind presat să recunoască fapta. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 202 din 14 iunie 2005, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate împotriva sentinței instanței de fond. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și, în acest sens, a detaliat amănunțit participarea sa la agresarea părții vătămate și la împărțirea sumei de bani găsită în geanta smulsă din mâinile celei lovite, recunoaștere făcută în prezența unui avocat ales. De asemenea, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și în fața judecătorului competent să se pronunțe asupra propunerii de arestare preventiv, și cu acest prilej fiind apărat de un avocat ales. Participarea inculpatului a fost detaliată și în declarațiile coinculpatului minor. Apărarea recurentului, în sensul că la ora agresării părții vătămate, el se afla la bunicii săi, nu a fost susținută de probe concludente, singura care a declarat în acest sens fiind bunica sa, evident interesată în cauză.

Este de reținut însă că și în condițiile apărării de mai sus, inculpatul nu ar fi putut fi prezent la împărțirea sumei de bani găsită în geantă, și la aruncarea acesteia și a unor bunuri aflate în ea, împrejurări recunoscute de inculpat. Astfel, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.A. împotriva deciziei penale nr. 202 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore, din data de 28 iulie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2005.