ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6850/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată: Prin cererea înregistrată la 10 mai 2004 reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâții G.M.N. și Primăria Vâlcea cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se valideze o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 335 mp teren. Prin sentința civilă nr. 4062 din 14 septembrie 2004 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Prin decizia civilă nr. 66/A din 4 februarie 2005 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că este vorba de un litigiu în materia fondului funciar, caz în care, potrivit art. 3 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/2003, competența de soluționare a apelurilor aparține tribunalelor. Prin decizia civilă nr. 384 din 8 aprilie 2005 Tribunalul Vâlcea, reținând că atâta timp cât prin cererea dedusă judecății reclamanta a cerut pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare suntem în prezența unui litigiu de drept comun, fiind irelevant obiectul material al convenției, sens în care și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel, competentă potrivit dreptului comun să soluționeze calea de atac dedusă judecății. Ivindu-se conflictul negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele: În cauza dedusă judecății obiectul judecății îl constituie o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile art. 1077 C. civ., prin care reclamanta, pretins cumpărătoare a unui teren, urmărește constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia și constatarea lui prin hotărâre judecătorească. Fiind vorba de o acțiune de drept comun este irelevant din punct de vedere al analizei că dreptul poartă asupra unui teren (imobil) această acțiune neputând fi confundată cu o acțiune în materia fondului funciar, acțiune al cărui sediu se regăsește în dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, cum s-a reținut de Curtea de Apel Pitești în hotărârea de declinare.

Ca atare, reținând că este vorba de un litigiu de drept comun și având în vedere și prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din O.U.G. 138/2000, modificate, ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinței civile nr. 4062 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2005.