ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6850/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2004 reclamanta B.E.

a chemat în judecată pe pârâții G.M.N. și Primăria Vâlcea cerând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se valideze o promisiune bilaterală de

vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 335 mp teren.

Prin sentința civilă nr. 4062 din 14

septembrie 2004 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 66/A din 4

februarie 2005 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența de soluționare a

apelului în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că este vorba de un litigiu

în materia fondului funciar, caz în care, potrivit art. 3 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, competența de soluționare a apelurilor

aparține tribunalelor.

Prin decizia civilă nr. 384 din 8

aprilie 2005 Tribunalul Vâlcea, reținând că atâta timp cât prin cererea dedusă

judecății reclamanta a cerut pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să

țină loc de act de vânzare-cumpărare suntem în prezența unui litigiu de drept

comun, fiind irelevant obiectul material al convenției, sens în care și-a

declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel,

competentă potrivit dreptului comun să soluționeze calea de atac dedusă

judecății.

Ivindu-se conflictul negativ de

competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările dosarului Înalta

Curte constată următoarele:

În cauza dedusă judecății obiectul

judecății îl constituie o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile art. 1077

C. civ., prin care reclamanta, pretins cumpărătoare a unui teren, urmărește

constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia și constatarea lui prin

hotărâre judecătorească.

Fiind vorba de o acțiune de drept

comun este irelevant din punct de vedere al analizei că dreptul poartă asupra

unui teren (imobil) această acțiune neputând fi confundată cu o acțiune în

materia fondului funciar, acțiune al cărui sediu se regăsește în dispozițiile

Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, cum s-a reținut de Curtea de Apel

Pitești în hotărârea de declinare.

Ca atare, reținând că este vorba de

un litigiu de drept comun și având în vedere și prevederile art. 2 pct. 2 C.

proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din O.U.G. 138/2000,

modificate, ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte

de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a apelului

declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinței civile nr. 4062 din 14

septembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a apelului în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2005.