ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3950/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 10575 din 6 iunie

2002, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a litigiului

în favoarea Tribunalului Timiș, privind cererea formulată de reclamanta SC C.P.

SA, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SRL și SC C.L. SRL Timișoara.

Tribunalul Timiș, investit cu

soluționarea acțiunii în evacuare necondiționată a pârâtei, prin sentința nr. 2/

PI din 8 ianuarie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.P.

SA și a dispus ca pârâta SC M.I. SRL Timișoara să evacueze toneta metalică și

cele două mașini situate în Timișoara, de pe terenul proprietatea reclamantei,

înscris în C.F. Timișoara, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de

3.075.000 lei, cheltuieli de judecată. A respins în rest pretențiile

reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul a reținut că reclamanta a anexat contractul de închiriere încheiat

cu pârâta SC M.I. SRL în 1997 pentru 5 ani, expirat la data de 1 mai 2002, acte

și documente din care rezultă că este proprietara terenului pe care se află

amplasată toneta în litigiu și sunt amplasate cele două mașini, aspecte

necontestate de către pârâte, care susțin că au un drept de folosință asupra

terenului aferent tonetei, cu referire și la gararea mașinilor, întrucât sunt

beneficiarele unui schimb imobiliar și proprietare asupra unor clădiri cu

terenul aferent, nefiind efectuată ieșirea din indiviziune, prin stabilirea

cotelor părți, respectiv.

Pârâta SC C.L. SRL Timișoara prin

întâmpinare solicită respingerea acțiunii pentru lipsă de obiect față de ea,

întrucât toneta aparține pârâtei 1.

Pârâta 1 în întâmpinare solicită

respingerea acțiunii având în vedere că deține în mod legal toneta și terenul

aferent în urma încheierii unui contract, astfel că terenul aferent tonetei

aparține pârâtei 2 cu drept de folosință.

Prin precizările depuse la dosar

reclamanta reiterează motivația din acțiunea inițială și solicită admiterea

acesteia așa cum a fost formulată, arătând că deși există un contract între

cele două pârâte, acesta nu îi este opozabil.

S-a mai reținut că așa cum rezultă

din C.F. Timișoara, anexat la dosar, dreptul de proprietate asupra terenului

aferent tonetei și garării mașinilor aparține reclamantei care este

proprietatea parcelei top din care face terenul respectiv. Se constată că,

contractul inițial de închiriere între reclamantă și pârâta 2 este expirat și

nu poate fi considerat valabil, nefiind reînnoit, astfel că în speță,

contractul încheiat între pârâte este lovit de nulitate și nu poate constitui

titlu. Întrucât terenul pe care se află amplasată toneta și cele două mașini,

constituie proprietatea reclamantei, acțiunea sa privind evacuarea

necondiționată este întemeiată față de pârâta SC M.I. SRL Timișoara, care este

proprietara tonetei, cu referire la cele două mașini garate, însă față de

pârâta 2 nu poate fi admisibilă, întrucât aceasta nu are calitate procesuală

pasivă.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs reclamanta SC C.P. SA Timișoara și pârâta SC M.I. SRL

Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 371/ R din 31 martie 2003, a admis recursurile și a dispus

trimiterea cauzei la aceiași instanță, Tribunalul Timiș, pentru soluționarea

cererii de chemare în judecată a pârâtei SC C.L. SRL, pe fondul cauzei, fiind

înlăturată excepția lipsei calității procesuale pasive. A fost respinsă cererea

de chemare în judecată față de pârâta SC M.I. SRL, pentru evacuare, ca

nefondată.

În considerentele acestei decizii,

instanța de judecată a reținut că în mod greșit prima instanță a reținut că,

contractul de închiriere asupra tonetei din litigiu, intervenit între cele două

pârâte este lovit de nulitate și nu poate constitui titlu valabil, întrucât

instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, contractul de închiriere

fiind valabil încheiat.

Curtea a mai reținut că prima

instanță nu a intrat în cercetarea fondului în ceea ce o privește pe pârâta SC

C.L. SRL Timișoara, pronunțându-se pe excepția lipsei calității procesuale

pasive a acestei pârâte, deși la dosar au fost depuse probe din care rezultă că

această pârâtă este proprietara tonetei a cărei evacuare se solicită.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta SC M.I. SRL, s-a reținut că recursul este nefondat, având în

vedere că pârâta deține toneta în litigiu în baza unui contract de închiriere

valabil încheiat cu pârâta SC C.L. SRL.

Tribunalul Timiș, reînregistrând

cauza, după casare, prin sentința din 22 septembrie 2003, a respins cererea

formulată de SC C.P. SA, împotriva pârâtei SC C.L. SRL Timișoara, ca fiind

lipsită de obiect.

În motivarea soluției s-a reținut că

atât în cererea introductivă depusă în dosarul nr. 9854/2002 al Judecătoriei

Timișoara cât și în precizarea făcută în dosarul nr. 7637/2002 al Tribunalului

Timiș, reclamanta solicită evacuarea pârâtei SC M.I. SRL. Petitele cuprinse în

cerere se referă generic la faptul că pârâta SC C.L. SRL nu are vreun drept de

proprietate sau de folosință asupra terenului dar în concret se solicită doar

ca pârâta SC M.I. SRL să evacueze toneta și cele două mașini amplasate pe

terenul proprietatea reclamantei.

Deși prin cererea de recurs

reclamanta recurentă face trecerea în revistă a „jonglării cu contracte de

închiriere și de vânzare – cumpărare încheiate între ele privind toneta” pentru

a face dovada faptului că și SC C.L. SRL are calitate procesuală pasivă în

cauză, fapt ce rezultă din adresele O.R.C., având aceiași patroni, nu

formulează nici un petit față de această pârâtă.

În raport de această argumentare,

instanța de judecată, în fond, după casare a respins cererea reclamantei.

Apelul declarat de reclamanta SC C.P.

SA Timișoara, împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1 din 15

ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ. A fost anulată sentința și în consecință admisă

acțiunea reclamantei, dispunându-se evacuarea necondiționată a pârâtei SC C.L.

SRL, de pe terenul situat în Timișoara, Calea Torontalului, înscris în C.F.

Timișoara, respinsă acțiunea față de pârâta SC M.I. SRL.

Curtea de Apel Timișoara, a reținut

în motivarea acestui soluții că din probatoriul administrat în cauză a rezultat

faptul că reclamanta SC C.P. SA este titulara dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu, iar o porțiune din acest teren, în suprafață de 25,56

m.p. reclamanta a închiriat-o pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de

1 mai 2002, pârâtei SC M.I. SRL.

Anterior acestei date, pârâta SC M.I.

SRL a închiriat pârâtei SC C.L. SRL același teren, pe o perioadă de 5 ani,

începând cu 1 aprilie 2002. Ori, așa cum rezultă din actele dosarului, termenul

de închiriere în ceea ce o privește pe pârâta SC M.I. SRL a expirat la 1 mai

2002, dată după care el nu a mai fost prelungit, iar contractul de închiriere

încheiat cu o lună înaintea datei expirării, între cele două pârâte, nu-i este

opozabil reclamantei, aceasta neputând dispune de proprietatea altuia, în lipsa

unui titlu legal.

S-a mai argumentat că în mod greșit

prima instanță a reținut că reclamanta nu a formulat nici un petit față de

pârâta SC C.L. SRL, în condițiile în care prin precizarea de acțiune aflată la

dosar, reclamanta menționează că solicită evacuarea ambelor pârâte.

În ceea ce privește recursul

formulat de reclamantă aceasta a solicitat modificarea sentinței, în sensul de

a dispune evacuarea doar a pârâtei SC C.L. SRL, care în prezent folosește

spațiul în discuție.

Pentru aceste considerente, Curtea

de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și pe

cale de consecință a admis acțiunea civilă, dispunând evacuarea necondiționată

a pârâtei SC C.L. SRL de pe terenul în litigiu.

Prin încheierea nr. 8321 din 17

noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a scos de pe rol cauza privind dosarul nr. 3940/2004

al acestei secții având ca obiect recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL și a

trimis dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

motivarea că natura cauzei nu se circumscrie în sfera de aplicare a Legii

29/1990, fiind comercială.

Recursul declarat de pârâta SC C.L.

SRL, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara,

a fost înregistrat de secția comercială, sub nr. 10905/2005.

Recurenta pârâtă și-a întemeiat

cererea pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Critica deciziei recurate, în

temeiul pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., se referă la faptul că atât în

cererea introductivă cât și în precizarea de acțiune, reclamanta SC C.P. SA a

solicitat evacuarea pârâtei SC M.I. SRL și nu a societății recurente, chemarea

acesteia în judecată rezumându-se doar la “opozabilitate”, împrejurare pe care

instanța de apel a interpretat-o greșit, reținând că reclamanta a formulat un

petit de evacuare și asupra societății recurente.

În temeiul pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., recurenta pârâtă arată că în mod greșit instanța a dispus evacuarea

acesteia de pe teren, întrucât deține un drept de folosință asupra unei

suprafețe de 138/2247 m.p., înscris în C.F. Timișoara, neindividualizat faptic.

Pentru aceste două critici,

recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, instanța acordând mai mult

decât s-a cerut pe de o parte, iar pe de altă parte au fost greșit aplicate

dispozițiile legale.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor dosarului,

Curtea reține că primul motiv de recurs este lipsit de temei, având în vedere

că în mod corect instanța de apel a pronunțat soluția evacuării pârâtei SC C.L.

SRL, dat fiind împrejurarea că reclamanta prin precizările la acțiune aflate la

dosar, a solicitat evacuarea ambelor pârâte și nu cum susține recurenta, că SC

C.L. SRL ar fi fost chemată în judecată doar pentru “opozabilitate”. Corect s-a

reținut că această pârâtă folosește spațiul în litigiu, în lipsa unui titlu

valabil, în raport de data expirării contractului de închiriere între

reclamantă și pârâta SC M.I. SRL.

Prin urmare, instanța de apel nu a

acordat mai mult decât s-a cerut, petitul împotriva pârâtei recurentă rezultând

fără dubiu din precizarea de acțiune de care s-a făcut vorbire.

În ceea ce privește al doilea motiv

de recurs, întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea

reține că nici acesta nu este fondat.

Prin acțiunea de chemare în

judecată, precizată ulterior reclamanta a solicitat evacuarea necondiționată a

ambelor pârâte de pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în cartea

funciară Timișoara, în suprafață de 2331 m.p. (dosar 9854/2002, Judecătoria

Timișoara).

Prin decizia instanței de apel, în

al doilea ciclu procesual, s-a stabilit că evacuarea de pe terenul proprietatea

reclamantei privește doar pârâta SC C.L. SRL aceasta ocupând fără titlu valabil

terenul în litigiu.

Din actele dosarului rezultă că

dreptul de folosință asupra unei cote înscrise, invocat de recurenta pârâtă nu

privește terenul ocupat de tonetă și cele două mașini, așa cum rezultă din

înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Timișoara.

Prin urmare, susținerea recurentei

în sensul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, prin

ignorarea probelor produse de recurentă nu este fondată.

Așa fiind, Curtea, față de

considerentele ce preced, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat pârâta SC C.L. SRL Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.L. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 iunie 2005.