ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3950/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10575 din 6 iunie 2002, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiș, privind cererea formulată de reclamanta SC C.P. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SRL și SC C.L. SRL Timișoara. Tribunalul Timiș, investit cu soluționarea acțiunii în evacuare necondiționată a pârâtei, prin sentința nr. 2/ PI din 8 ianuarie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA și a dispus ca pârâta SC M.I. SRL Timișoara să evacueze toneta metalică și cele două mașini situate în Timișoara, de pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F.

Timișoara, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.075.000 lei, cheltuieli de judecată. A respins în rest pretențiile reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a anexat contractul de închiriere încheiat cu pârâta SC M.I. SRL în 1997 pentru 5 ani, expirat la data de 1 mai 2002, acte și documente din care rezultă că este proprietara terenului pe care se află amplasată toneta în litigiu și sunt amplasate cele două mașini, aspecte necontestate de către pârâte, care susțin că au un drept de folosință asupra terenului aferent tonetei, cu referire și la gararea mașinilor, întrucât sunt beneficiarele unui schimb imobiliar și proprietare asupra unor clădiri cu terenul aferent, nefiind efectuată ieșirea din indiviziune, prin stabilirea cotelor părți, respectiv.

Pârâta SC C.L. SRL Timișoara prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii pentru lipsă de obiect față de ea, întrucât toneta aparține pârâtei 1. Pârâta 1 în întâmpinare solicită respingerea acțiunii având în vedere că deține în mod legal toneta și terenul aferent în urma încheierii unui contract, astfel că terenul aferent tonetei aparține pârâtei 2 cu drept de folosință. Prin precizările depuse la dosar reclamanta reiterează motivația din acțiunea inițială și solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată, arătând că deși există un contract între cele două pârâte, acesta nu îi este opozabil. S-a mai reținut că așa cum rezultă din C.F. Timișoara, anexat la dosar, dreptul de proprietate asupra terenului aferent tonetei și garării mașinilor aparține reclamantei care este proprietatea parcelei top din care face terenul respectiv.

Se constată că, contractul inițial de închiriere între reclamantă și pârâta 2 este expirat și nu poate fi considerat valabil, nefiind reînnoit, astfel că în speță, contractul încheiat între pârâte este lovit de nulitate și nu poate constitui titlu. Întrucât terenul pe care se află amplasată toneta și cele două mașini, constituie proprietatea reclamantei, acțiunea sa privind evacuarea necondiționată este întemeiată față de pârâta SC M.I. SRL Timișoara, care este proprietara tonetei, cu referire la cele două mașini garate, însă față de pârâta 2 nu poate fi admisibilă, întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta SC C.P. SA Timișoara și pârâta SC M.I.

SRL Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 371/ R din 31 martie 2003, a admis recursurile și a dispus trimiterea cauzei la aceiași instanță, Tribunalul Timiș, pentru soluționarea cererii de chemare în judecată a pârâtei SC C.L. SRL, pe fondul cauzei, fiind înlăturată excepția lipsei calității procesuale pasive. A fost respinsă cererea de chemare în judecată față de pârâta SC M.I. SRL, pentru evacuare, ca nefondată. În considerentele acestei decizii, instanța de judecată a reținut că în mod greșit prima instanță a reținut că, contractul de închiriere asupra tonetei din litigiu, intervenit între cele două pârâte este lovit de nulitate și nu poate constitui titlu valabil, întrucât instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, contractul de închiriere fiind valabil încheiat.

Curtea a mai reținut că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului în ceea ce o privește pe pârâta SC C.L. SRL Timișoara, pronunțându-se pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, deși la dosar au fost depuse probe din care rezultă că această pârâtă este proprietara tonetei a cărei evacuare se solicită. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL, s-a reținut că recursul este nefondat, având în vedere că pârâta deține toneta în litigiu în baza unui contract de închiriere valabil încheiat cu pârâta SC C.L. SRL. Tribunalul Timiș, reînregistrând cauza, după casare, prin sentința din 22 septembrie 2003, a respins cererea formulată de SC C.P. SA, împotriva pârâtei SC C.L.

SRL Timișoara, ca fiind lipsită de obiect. În motivarea soluției s-a reținut că atât în cererea introductivă depusă în dosarul nr. 9854/2002 al Judecătoriei Timișoara cât și în precizarea făcută în dosarul nr. 7637/2002 al Tribunalului Timiș, reclamanta solicită evacuarea pârâtei SC M.I. SRL. Petitele cuprinse în cerere se referă generic la faptul că pârâta SC C.L. SRL nu are vreun drept de proprietate sau de folosință asupra terenului dar în concret se solicită doar ca pârâta SC M.I. SRL să evacueze toneta și cele două mașini amplasate pe terenul proprietatea reclamantei. Deși prin cererea de recurs reclamanta recurentă face trecerea în revistă a „jonglării cu contracte de închiriere și de vânzare – cumpărare încheiate între ele privind toneta” pentru a face dovada faptului că și SC C.L.

SRL are calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce rezultă din adresele O.R.C., având aceiași patroni, nu formulează nici un petit față de această pârâtă. În raport de această argumentare, instanța de judecată, în fond, după casare a respins cererea reclamantei. Apelul declarat de reclamanta SC C.P. SA Timișoara, împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. A fost anulată sentința și în consecință admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se evacuarea necondiționată a pârâtei SC C.L. SRL, de pe terenul situat în Timișoara, Calea Torontalului, înscris în C.F. Timișoara, respinsă acțiunea față de pârâta SC M.I.

SRL. Curtea de Apel Timișoara, a reținut în motivarea acestui soluții că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că reclamanta SC C.P. SA este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar o porțiune din acest teren, în suprafață de 25,56 m.p. reclamanta a închiriat-o pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de 1 mai 2002, pârâtei SC M.I. SRL. Anterior acestei date, pârâta SC M.I. SRL a închiriat pârâtei SC C.L. SRL același teren, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 1 aprilie 2002. Ori, așa cum rezultă din actele dosarului, termenul de închiriere în ceea ce o privește pe pârâta SC M.I. SRL a expirat la 1 mai 2002, dată după care el nu a mai fost prelungit, iar contractul de închiriere încheiat cu o lună înaintea datei expirării, între cele două pârâte, nu-i este opozabil reclamantei, aceasta neputând dispune de proprietatea altuia, în lipsa unui titlu legal.

S-a mai argumentat că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta nu a formulat nici un petit față de pârâta SC C.L. SRL, în condițiile în care prin precizarea de acțiune aflată la dosar, reclamanta menționează că solicită evacuarea ambelor pârâte. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantă aceasta a solicitat modificarea sentinței, în sensul de a dispune evacuarea doar a pârâtei SC C.L. SRL, care în prezent folosește spațiul în discuție. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și pe cale de consecință a admis acțiunea civilă, dispunând evacuarea necondiționată a pârâtei SC C.L. SRL de pe terenul în litigiu.

Prin încheierea nr. 8321 din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a scos de pe rol cauza privind dosarul nr. 3940/2004 al acestei secții având ca obiect recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL și a trimis dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că natura cauzei nu se circumscrie în sfera de aplicare a Legii 29/1990, fiind comercială. Recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, a fost înregistrat de secția comercială, sub nr. 10905/2005. Recurenta pârâtă și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. Critica deciziei recurate, în temeiul pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., se referă la faptul că atât în cererea introductivă cât și în precizarea de acțiune, reclamanta SC C.P. SA a solicitat evacuarea pârâtei SC M.I. SRL și nu a societății recurente, chemarea acesteia în judecată rezumându-se doar la “opozabilitate”, împrejurare pe care instanța de apel a interpretat-o greșit, reținând că reclamanta a formulat un petit de evacuare și asupra societății recurente. În temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta pârâtă arată că în mod greșit instanța a dispus evacuarea acesteia de pe teren, întrucât deține un drept de folosință asupra unei suprafețe de 138/2247 m.p., înscris în C.F.

Timișoara, neindividualizat faptic. Pentru aceste două critici, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, instanța acordând mai mult decât s-a cerut pe de o parte, iar pe de altă parte au fost greșit aplicate dispozițiile legale. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține că primul motiv de recurs este lipsit de temei, având în vedere că în mod corect instanța de apel a pronunțat soluția evacuării pârâtei SC C.L. SRL, dat fiind împrejurarea că reclamanta prin precizările la acțiune aflate la dosar, a solicitat evacuarea ambelor pârâte și nu cum susține recurenta, că SC C.L. SRL ar fi fost chemată în judecată doar pentru “opozabilitate”.

Corect s-a reținut că această pârâtă folosește spațiul în litigiu, în lipsa unui titlu valabil, în raport de data expirării contractului de închiriere între reclamantă și pârâta SC M.I. SRL. Prin urmare, instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, petitul împotriva pârâtei recurentă rezultând fără dubiu din precizarea de acțiune de care s-a făcut vorbire. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea reține că nici acesta nu este fondat. Prin acțiunea de chemare în judecată, precizată ulterior reclamanta a solicitat evacuarea necondiționată a ambelor pârâte de pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în cartea funciară Timișoara, în suprafață de 2331 m.p.

(dosar 9854/2002, Judecătoria Timișoara). Prin decizia instanței de apel, în al doilea ciclu procesual, s-a stabilit că evacuarea de pe terenul proprietatea reclamantei privește doar pârâta SC C.L. SRL aceasta ocupând fără titlu valabil terenul în litigiu. Din actele dosarului rezultă că dreptul de folosință asupra unei cote înscrise, invocat de recurenta pârâtă nu privește terenul ocupat de tonetă și cele două mașini, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Timișoara. Prin urmare, susținerea recurentei în sensul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, prin ignorarea probelor produse de recurentă nu este fondată. Așa fiind, Curtea, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat pârâta SC C.L. SRL Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2005.