ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1029/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.B., prin P.G. a acționat în judecată pe pârâta SC N.T. SA București, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumelor de 743.811.079 lei debit rezultat din neachitarea tarifelor pentru locuri de parcare folosite pe perioada ianuarie 1999 – iulie 2001, 1.677.355.937 lei penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 1999 - iulie 2001 și diferența de curs valutar de 736.354.539,82 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, investit cu soluționarea cauzei, a pronunțat sentința comercială nr. 12743 din 22 noiembrie 1994, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului pentru sumele de 564.386.429 lei debit pentru perioada septembrie 1999 - iulie 2001 și 1.162.151.390 lei penalități de întârziere calculate pe aceeași perioadă.

Au fost respinse pretențiile reclamantei aferente perioadei ianuarie-septembrie 1999, ca fiind prescrise. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere contractul de asociere din 30 iunie 1998 încheiat de părți pentru exploatarea și utilizarea ca parcaj de utilitate privată cu plată a terenului situat în București, pe ambele laturi ale străzii Nerva Traian. Apelurile declarate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au fost respinse, ca nefondate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 484 din 1 iunie 2005, reținându-se că prin hotărârea pronunțată în cauză instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamantul, care a criticat în recurs calculul sumelor datorate de pârâtă susținând că trebuia efectuat în funcție de cursul dolari S.U.A. și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.217.537.819 lei; a declarat recurs și pârâta care a contestat sumele la care a fost obligată la plată susținând că a achitat în întregime suma pe care avea obligația contractuală să o plătească reclamantului. Recursurile sunt nefondate. I. Cu privire la recursul reclamantului. Critica recurentului vizând modul de calcul al sumelor datorate de pârâtă nu este întemeiată. Așa cum s-a menționat și în hotărârea instanței de apel, rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză că sumele datorate de pârâtă au fost calculate în funcție de cursul dolari S.U.A.

la data scadenței acestor sume (dosarul instanței de fond). Cum reclamantul nu a procedat conform prevederilor art. 212 C. proc. civ., potrivit cu care avea dreptul să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, pretențiile sale din recurs de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.217.537.819 lei nu sunt întemeiate. S-a menținut de către instanța de apel omologarea suplimentului la raportul de expertiză în varianta 2, soluție corectă în raport de clauzele contractuale convenite de părți la art. 4 și art. 8.2 din contractul menționat. În aceste împrejurări, recursul reclamantului apare ca nefondat și se va respinge cu această mențiune. II. Cu privire la recursul pârâtei. În recursul său pârâta a criticat hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică, invocând ca motive de recurs pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Pârâta a susținut în recurs că nu datorează nici o sumă reclamantului și a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri. Atare înscrisuri nu au fost depuse la dosar, iar motivarea recursului său pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu a fost dovedită. În temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursurile reclamantului și pârâtei vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta M.B. prin P.G. și pârâta SC N.T. SA București, împotriva deciziei comerciale nr. 481 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.