ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5459/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 10 iulie 2003 reclamantul I.N., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a solicitat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să dezafecteze spațiul aflat pe aliniamentul cimitirului ortodox în partea de Nord, de cele trei cotețe construite ilegal de CS., D.D. și A.T. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a făcut numeroase sesizări în legătură cu construcția și nimeni nu a luat nici o hotărâre, deși acestea reprezintă un risc înalt de infecție constituind un adăpost pentru șobolani.

În drept s-a invocat Ordinul 536 din 23 iunie 1997 emis de Ministerul Sănătății și art. 5, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 din Legea 50/1991 republicată în 1997. Prin sentința civilă nr. 5481 din 13 noiembrie 2003 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Primăria Turnu Severin să dezafecteze spațiul situat în partea de Sud a blocului de locuințe N5 din cartierul Crihala, Drobeta Turnu Severin pe care se află cele 3 cotețe de păsări aflate în posesia numiților D.D., CS. și A.C., a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea față de pârâții D.D. și CS., a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea față de pârâtul C.A.

În motivare instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea formulată de D.D., CS. și C.A. introduși în cauză de instanță la termenul din ședința de la 2 octombrie 2003 s-au invocat excepția autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active. Pe situația de fapt s-a arătat că cele 3 cotețe aflate în posesia pârâților persoane fizice introduse în cauză, sunt lipite de gardul cimitirului ortodox că distanța dintre acestea și ferestrele apartamentului variază între 12,70m și 15m, că au fost construite în urmă cu 20 de ani, și că au pardoseală din ciment, instalații de apă și canalizare. Din declarațiile martorilor B.I. și D.D. audiați în cauză și din procesul verbal întocmit de Protecția Mediului s-a reținut că aceste cotețe reprezintă o stare de disconfort pentru proprietarii blocului N5 și că Legea 137/1995 interzice desfășurarea de activități generative de disconfort în zonele de locuit.

Pe excepțiile invocate în întâmpinare instanța a reținut că pârâții D.D. și CS. s-au mai judecat cu reclamanții și față de acestea există autoritate de lucru judecat iar față de pârâtul A.T. care nu are calitate procesuală activă și fiind proprietarul terenului s-a admis excepția lipsei calității procesuale active. Împotriva acestei sentințe au promovat apel pârâții D.D., CS. și A.C. criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În motive au arătat că în dispozitivul hotărârii s-a „admis excepția lipsei calității procesuale active”, a reclamantului și în atare situație dacă reclamantul nu are calitate procesuală activă acțiunea trebuia respinsă, cu atât mai mult cu cât a fost admisă și excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, susținând că nu are calitate procesuală nefiind proprietara cotețelor iar obligația de dezafectare revine numai proprietarilor construcțiilor. Prin decizia nr. 232 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile pârâților și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantului. În motivare, Instanța de Apel a reținut că în temeiul art. 5 din Legea 137/1995 se recunoaște tuturor persoanelor dreptul de a se adresa instanțelor în vederea prezentării sau în caz de producere a unui prejudiciu, că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile acestei legi că instanța este ținută să se pronunțe în limitele instituirii sale, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii 50/1991 deoarece acțiunea nu putea fi primită în raport de obiectul ei.

Față de excepțiile de autoritate de lucru judecat și lipsa calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că acțiunea trebuia respinsă față de pârâții: D.D., CS. și A.T. În recursul promovat împotriva deciziei din apel, reclamantul a criticat hotărârea ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a Legii precum și pentru încălcarea normelor de competență, invocând pct. 4și 9 din art. 304 C. proc. civ. În susținerile formulate și ulterior prezentate reclamantul a arătat că întrucât a formulat numeroase sesizări Primăriei Drobeta Turnu Severin și nu s-a întreprins nimic în sensul demolării cotețelor dimpotrivă, se află în fața unui refuz al unei autorități de a îndeplini un act administrativ astfel că instanțele anterioare nu erau competente să soluționeze cauza, competența aparținând instanțelor de contencios administrativ.

În raport de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. reclamantul a arătat că temeiul juridic al acțiunii promovate îl constituie art. 5 din Legea 137/1995, că s-a confundat obiectul acțiunii cu motivarea în drept, că inducerea a temeiului juridic nu atrage sancțiuni procesuale ca și nemotivarea în drept decât dacă s-ar produce o vătămare celorlalte părți. Legat de soluționarea excepțiilor reclamantul a arătat că în mod greșit au fost admise, deoarece față de pârâții persoane fizice, litigiul a avut alt obiect, iar în prezentul proces au fost introduși în cauză pentru opozabilitate. Recursul se va admite cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea apelurilor.

Cu privire la excepția de necompetență materială invocată pentru prima dată de reclamant în recurs se referă următoarele: Normele de competență sunt norme imperative, încălcarea acestora putând fi invocată de oricare dintre părți și în orice stare a pricinii, chiar și de instanța din oficiu. În aceste condiții excepția invocată se privește ca neîntemeiată, reclamantul neaflându-se în situația prevăzută de dispozițiile Legii 29/1990, pentru care este necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile administrative invocate de a se adresa instanței de contencios administrativ, natura juridică a raporturilor deduse judecății nu sunt de administrativ. Recursul reclamantului va fi admis pentru celelalte motive invocate.

Potrivit art. 112 C. proc. civ. printre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată se află și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. Motivarea în fapt a cererii trebuie însoțită și de motivarea în drept a cererii sale adică temeiul juridic al acesteia. Nu este însă absolut necesar ca reclamantul să indice chiar textele de lege pe care se întemeiază cererea pentru că, judecătorul cu ajutorul obiectului și al motivelor de fapt, va face el încadrarea, fiind suficient ca în cerere să se arate din ce reiese temeiul juridic (contract, succesiune act). Separat de acestea, cu privire la temeiul juridic se reține că judecătorul nu este ținut de cel indicat de reclamant, el are obligația de a de calificarea legală corectă a cererii, respectând însă principiile contradictorialității și al dreptului la apărare în procesul civil.

În consecință, față de cele arătate mai sus în mod greșit s-a apreciat, că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material, pentru ca reclamantul a învederat temeiul juridic în Legea nr. 50/1991 și nu Legea nr. 137/1995 cum a reținut instanța. Cu ocazia rejudecării apelurilor instanța de apel va analiza și excepțiile invocate deoarece în decizia recurată instanța s-a limitat a menționa doar că acțiunea trebuie respinsă pentru autoritate de lucru judecat față de pârâții D.D. și CS. și față de pârâtul A.T. pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului. În aceste condiții în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantului și va trimite la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei 232 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 iunie 2005.