ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 506 din 30

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 174, art. 175 lit.

a) și art. 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., la o pedeapsă

de 20 ani închisoare și 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) și (4) C.

pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care s-a aplicat un

spor de 3 ani închisoare, în total să execute 23 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv

începând cu data de 29 iunie 2005.

A fost respinsă acțiunea civilă

formulată de S.E., privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile, ca

nefondată.

A fost obligat inculpatul să plătească

către stat suma de 4.500.00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care

1.000.000 lei, onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului, respectiv

procesul verbal de cercetare a locului faptei, raportul de necropsie

medico-legală, planșele foto împreună cu procesele verbale, raportul de

expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile

inculpatului care recunoaște comiterea infracțiunilor, a arătat că reține

următoarea situație de fapt.

Inculpatul S.G. a fost căsătorit cu

numita P.A., în perioada 1989 – 2001, și au locuit în domiciliul acesteia, în

imobilul situat pe raza comunei Puchenii Mari, județul Prahova, unde mai

locuiau fiica sa, S.E., soțul și cei doi minori.

Ca urmare a unor neînțelegeri, cei

doi s-au despărțit, iar după divorț, inculpatul a căutat să reia viața de

familie cu victima, însă la refuzul acesteia o amenința că o va omorî, fapt

pentru care a sesizat și organele de poliție.

În seara zilei de 28 iunie 2005,

inculpatul a luat rezoluția infracțională de a ucide pe fosta soție, P.A., sens

în care a luat asupra sa un briceag și s-a deplasat în comuna unde locuia

aceasta și, realizând că nu este acasă a așteptat-o în apropiere.

În jurul orelor 1,00, când toate

luminile de la locuință s-au stins, inculpatul a pătruns în curte și apoi a

încercat să deschidă cu o cheie, ușa de acces în imobil, însă s-a rupt în

broască, după care a pătruns în interior pe geamul de la bucătăria din spatele

imobilului.

Zgomotul produs a fost auzit de

victimă, care se afla în dormitor, și întrebând cine este și neprimind răspuns

a realizat că este inculpatul, a fugit, însă, în verandă a fost prinsă și

lovită de mai multe ori cu un briceag în zona cervicală, astfel că, în urma

leziunilor suferite, la scurt timp a decedat.

Inculpatul, după aceea, a adunat fân

și paie din grădină, le-a depozitat în bucătărie și le-a dat foc, iar apoi a

deschis robinetul de la bucătărie și butonul aragazului, fără să le aprindă, în

scopul de a se produce o deflagrație, însă, datorită faptului că paiele nu au

luat foc a aprins lenjeria din dormitor, după care a părăsit imobilul pe unde a

intrat.

Bunurile din dormitor au ars mocnit,

iar fumul degajat a pătruns în camera unde dormea familia fiicei victimei, care

s-a trezit și încercând să deschidă și ușa dormitorului unde se afla victima,

precum și celelalte uși, a fost găsită aceasta.

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei externe acute, prin secționarea vaselor mari ale gâtului, consecința

producerii a trei plăgi produse prin înțepare-tăiere.

În contextul situației de fapt, s-a

apreciat că inculpatul a comis trei infracțiuni în concurs real, respectiv omor

calificat deosebit de grav, violare de domiciliu și distrugere prin incendiere,

sub încadrarea juridică menționată mai sus, precum și sub agravanta prevăzută

de art. 176 lit. c) C. pen., întrucât acesta a mai fost condamnat pentru

infracțiunea de omor, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.

În interpretarea prevederilor art. 72

C. pen., s-a apreciat că o pedeapsă de 23 de ani închisoare, ca pedeapsă

rezultantă, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Reținând că nu au încetat

împrejurările care au dus la arestarea inculpatului, că ele se mențin în

continuare, respectiv art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din

pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.

Referitor la latura civilă a cauzei,

aceasta a fost respinsă pe considerent că, fiul victimei nu a făcut dovada

pretențiilor solicitate și nefiind întrunite cerințele înscrise la art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., cererea acestuia a fost respinsă, ca

nedovedită.

Sentința a fost atacată cu apel de

către inculpat, invocând ca motiv greșita individualizare a pedepsei, ca fiind

mare, în raport de poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel Ploiești a examinat

apelul inculpatului sub aspectul criticii invocate, a actelor și dovezilor de

la dosar, a sentinței pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371

C. proc. pen. și, prin decizia nr. 441 din 16 noiembrie 2005, în baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

S-a arătat că nu sunt temeiuri care

să justifice reducerea pedepsei, întrucât în cauză s-a făcut o justă și corectă

interpretare a prevederilor art. 72 C. pen., astfel încât pedeapsa pe care

urmează să o execute este de natură să atingă finalitatea prevăzută de art. 52 C.

pen.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând aceeași critică ca și în

apel, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa

de 23 de ani închisoare, este mare, față de poziția sinceră și plină de regret

pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului penal, solicitând reducerea

acesteia.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și

sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că recursul de față, este nefondat și se va

respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În cauză, instanțele au pronunțat

hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii,

atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării

juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală,

prin durata pedepsei aplicate.

Nu sunt temeiuri care să justifice

reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a recunoscut și regretat comiterea

faptei, având în vedere gradul de pericol social mărit al faptelor comise,

împrejurările și modul cum au fost săvârșite, constând în aceea că inculpatul

în urma rezoluției luate s-a deplasat la domiciliul victimei unde a așteptat-o

și când a realizat că poate pătrunde în locuința acesteia, pentru a-și atinge

scopul a intrat, i-a aplicat trei lovituri cu un briceag, în zone vitale și de

intensitate mărită, ceea ce a avut drept rezultat decesul victimei la scurt

timp, iar pentru a ascunde urmele infracțiunii a incendiat imobilul, punând în

pericol și pe ceilalți membri ai familiei, ceea ce constituie circumstanțe

agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt

între 15 ani închisoare și 25 ani închisoare, că a comis trei infracțiuni în

concurs real, cu un pericol social ridicat, precum și datele personale ale

acestuia, care așa cum rezultă din fișa de cazier de la dosar, acesta a mai

suferit o condamnare de 14 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de

omor în anul 1976.

În raport de elementele redate, se

apreciază că pedeapsa de 23 de ani închisoare nu este mare, ea reflectă

gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului, perseverența sa infracțională,

ceea ce presupune un pericol social sporit, astfel că, motivul de recurs

invocat nu constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., iar potrivit pct. 3 de la același articol, nu se constată cazuri

de casare din oficiu și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

reținerii și al arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 441 din 16 noiembrie

2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive, de la 29 iunie 2005, la 07 februarie

2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 07 februarie 2006.