ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 506 din 30 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 ani închisoare, în total să execute 23 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv începând cu data de 29 iunie 2005. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de S.E., privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile, ca nefondată. A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.500.00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 1.000.000 lei, onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului, respectiv procesul verbal de cercetare a locului faptei, raportul de necropsie medico-legală, planșele foto împreună cu procesele verbale, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea infracțiunilor, a arătat că reține următoarea situație de fapt. Inculpatul S.G. a fost căsătorit cu numita P.A., în perioada 1989 – 2001, și au locuit în domiciliul acesteia, în imobilul situat pe raza comunei Puchenii Mari, județul Prahova, unde mai locuiau fiica sa, S.E., soțul și cei doi minori. Ca urmare a unor neînțelegeri, cei doi s-au despărțit, iar după divorț, inculpatul a căutat să reia viața de familie cu victima, însă la refuzul acesteia o amenința că o va omorî, fapt pentru care a sesizat și organele de poliție.

În seara zilei de 28 iunie 2005, inculpatul a luat rezoluția infracțională de a ucide pe fosta soție, P.A., sens în care a luat asupra sa un briceag și s-a deplasat în comuna unde locuia aceasta și, realizând că nu este acasă a așteptat-o în apropiere. În jurul orelor 1,00, când toate luminile de la locuință s-au stins, inculpatul a pătruns în curte și apoi a încercat să deschidă cu o cheie, ușa de acces în imobil, însă s-a rupt în broască, după care a pătruns în interior pe geamul de la bucătăria din spatele imobilului. Zgomotul produs a fost auzit de victimă, care se afla în dormitor, și întrebând cine este și neprimind răspuns a realizat că este inculpatul, a fugit, însă, în verandă a fost prinsă și lovită de mai multe ori cu un briceag în zona cervicală, astfel că, în urma leziunilor suferite, la scurt timp a decedat.

Inculpatul, după aceea, a adunat fân și paie din grădină, le-a depozitat în bucătărie și le-a dat foc, iar apoi a deschis robinetul de la bucătărie și butonul aragazului, fără să le aprindă, în scopul de a se produce o deflagrație, însă, datorită faptului că paiele nu au luat foc a aprins lenjeria din dormitor, după care a părăsit imobilul pe unde a intrat. Bunurile din dormitor au ars mocnit, iar fumul degajat a pătruns în camera unde dormea familia fiicei victimei, care s-a trezit și încercând să deschidă și ușa dormitorului unde se afla victima, precum și celelalte uși, a fost găsită aceasta. Potrivit raportului medico-legal de necropsie, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe acute, prin secționarea vaselor mari ale gâtului, consecința producerii a trei plăgi produse prin înțepare-tăiere.

În contextul situației de fapt, s-a apreciat că inculpatul a comis trei infracțiuni în concurs real, respectiv omor calificat deosebit de grav, violare de domiciliu și distrugere prin incendiere, sub încadrarea juridică menționată mai sus, precum și sub agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., întrucât acesta a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul. În interpretarea prevederilor art. 72 C. pen., s-a apreciat că o pedeapsă de 23 de ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă, este de natură să ducă la reeducarea acestuia. Reținând că nu au încetat împrejurările care au dus la arestarea inculpatului, că ele se mențin în continuare, respectiv art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv. Referitor la latura civilă a cauzei, aceasta a fost respinsă pe considerent că, fiul victimei nu a făcut dovada pretențiilor solicitate și nefiind întrunite cerințele înscrise la art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., cererea acestuia a fost respinsă, ca nedovedită. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, invocând ca motiv greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal. Curtea de Apel Ploiești a examinat apelul inculpatului sub aspectul criticii invocate, a actelor și dovezilor de la dosar, a sentinței pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen. și, prin decizia nr. 441 din 16 noiembrie 2005, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat. S-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât în cauză s-a făcut o justă și corectă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen., astfel încât pedeapsa pe care urmează să o execute este de natură să atingă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând aceeași critică ca și în apel, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 23 de ani închisoare, este mare, față de poziția sinceră și plină de regret pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului penal, solicitând reducerea acesteia.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că recursul de față, este nefondat și se va respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. În cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepsei aplicate.

Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, având în vedere gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările și modul cum au fost săvârșite, constând în aceea că inculpatul în urma rezoluției luate s-a deplasat la domiciliul victimei unde a așteptat-o și când a realizat că poate pătrunde în locuința acesteia, pentru a-și atinge scopul a intrat, i-a aplicat trei lovituri cu un briceag, în zone vitale și de intensitate mărită, ceea ce a avut drept rezultat decesul victimei la scurt timp, iar pentru a ascunde urmele infracțiunii a incendiat imobilul, punând în pericol și pe ceilalți membri ai familiei, ceea ce constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt între 15 ani închisoare și 25 ani închisoare, că a comis trei infracțiuni în concurs real, cu un pericol social ridicat, precum și datele personale ale acestuia, care așa cum rezultă din fișa de cazier de la dosar, acesta a mai suferit o condamnare de 14 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de omor în anul 1976. În raport de elementele redate, se apreciază că pedeapsa de 23 de ani închisoare nu este mare, ea reflectă gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului, perseverența sa infracțională, ceea ce presupune un pericol social sporit, astfel că,

motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., iar potrivit pct. 3 de la același articol, nu se constată cazuri de casare din oficiu și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat. Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 441 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 29 iunie 2005, la 07 februarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2006.