ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5455/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea întemeiată pe

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantul M.I. a solicitat ca

instanța de contencios administrativ să admită excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 3545/2004, emis de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării

București, în contradictoriu și cu pârâții Universitatea V.G. Arad și rectorul

Universității V.G. Arad.

În motivarea excepției, reclamantul

a susținut că Ordinul nr. 3545 din 7 aprilie 2004, emis de pârâtul Ministerul

Educației și Cercetării, încalcă prevederile art. 72 alin. (3) din Legea nr.

128/1997, potrivit căruia o persoană nu poate ocupa funcția de rector, mai mult

de două mandate succesive, întrucât pârâtul, rectorul Universității V.G. Arad,

numit prin acest ordin, a îndeplinit funcția de rector la aceiași universitate,

din anul 1991, deci mai mult de două mandate, dispoziția legală având caracter

imperativ.

Prin sentința civilă nr. 294/2005, a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

excepția de nelegalitate a fost respinsă.

Instanța a reținut că de la data

intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997, 16 septembrie 1997, A.A. nu a

exercitat două mandate, nefiind împliniți 8 ani, respectiv durata a două

mandate în funcția de rector.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că: instanța nu s-a pronunțat asupra susținerilor privind anularea

ordinului Ministerul Educației și Cercetării, în ceea ce privește lipsa de la

dosarul administrativ, a referatului de specialitate referitor la legalitatea

actului și inexistența propunerii de emitere a ordinului contestat; a fost

încălcat dreptul la apărare, prin refuzul de a permite studiul dosarului

administrativ al ordinului contestat; instanța a apreciat greșit că pârâtul nu

a exercitat mai multe mandate în funcția de rector.

Au fost invocate dispozițiile art.

304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin.

(3) din Legea nr. 128/1997, o persoană nu poate ocupa funcția de rector, mai

mult de două mandate succesive. Această lege a intrat în vigoare la data de 16

septembrie 1997. Curtea de apel a apreciat corect faptul că de la data intrării

în vigoare a reglementării amintite, 16 septembrie 1997, A.A. nu a fost ales și

confirmat consecutiv de două ori, rector al Universității V.G., până la data

emiterii Ordinului nr. 3545 din 7 aprilie 2004, de către Ministerul Educației

și Cercetării.

Față de această împrejurare,

celelalte motive de recurs nu au relevanță, întrucât se referă la probleme care

exced soluției adoptate de instanță.

Pe de altă parte, cererea privind

excepția de nelegalitate a actului administrativ, nu putea fi soluționată de

instanța de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea principală a reclamantului

M.I. a fost formulată la data de 9 noiembrie 2004, la Tribunalul Arad.

Legea nr. 554/2004 a intrat în

vigoare la data de 6 ianuarie 2005. Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea

nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a

legii, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul

sesizării instanței. Or, în momentul sesizării instanței, era în vigoare Legea

nr. 29/1990, care nu cuprindea dispoziții similare celor din art. 4 al noii

legi a contenciosului administrativ. De asemenea, ordinul contestat a fost emis

în anul 2004.

Legea nr. 554/2004 se aplică actelor

administrative individuale sau normative comunicate sau publicate începând cu

data de 6 ianuarie 2005, iar excepția de ilegalitate, în noua reglementare, se

poate ridica numai cu privire la acte emise după intrarea în vigoare a noii

legi, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept

recunoscute de practica judiciară anterioară.

Pentru aceste motive, excepția de

ilegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă. Cum instanța de fond a respins

cererea, deși pentru alte considerente, Curtea va respinge recursul

reclamantului, apreciind că soluția de respingere a excepției nu se impune a fi

modificată.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată, către intimata

Universitatea V.G. Arad, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.I.

împotriva sentinței civile nr. 294/P.I. din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurentul să plătească către

intimata Universitatea V.G. Arad, suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.