ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2207/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 909

din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Cluj procedând la rejudecarea cauzei sub

aspectul laturii civile în urma casării cu trimitere a admis în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă D.M. și au fost obligați inculpații: C.I., F.P.

și C.V. în solidar, iar inculpatul C.I. în solidar și cu partea responsabilă

civilmente C.A. să plătească: 46.065.225 lei părții civile D.M. reprezentând

daune materiale; 138.180.000 lei părții civile D.M., pentru minorii D.L., D.G.

și D.V., sumă la care se aplică dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002

începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitare, reprezentând pensie

de întreținere pe perioada septembrie 1990 – 1 iulie 2002; 8.960.016 lei părții

civile D.M., pentru minorii D.L. și D.V., sumă la care se aplică dobânda legală

calculată potrivit Legii nr. 356/2002 începând cu data pronunțării hotărârii și

până la achitare, reprezentând pensie de întreținere pe perioada 1 iulie 2002 –

1 noiembrie 2003; 5.040.000 lei părții civile D.M., pentru minora D.L., sumă la

care se aplică dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002 începând cu

data pronunțării hotărârii și până la achitare, reprezentând pensie de

întreținere pe perioada 1 noiembrie 2003 – 1 noiembrie 2004; 420.000 lei lunar,

în favoarea minorei D.L., începând cu 1 noiembrie 2004 și până la majorat.

S-a constatat recuperat

prejudiciul de ordin moral.

S-a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă inculpatul C.I.

Au fost obligați, în

solidar, partea civilă D.M., D.G., D.V. și minora D.L. (prin reprezentat legal D.M.)

să plătească părții civile C.I. 4.500 lei, actualizat în funcție de rata

inflației începând cu data de 29 mai 1991 și până la achitare și 3.000.000 lei

daune morale.

Au fost obligați inculpații,

în solidar, iar inculpatul minor C.I. în solidar și cu partea responsabilă

civilmente C.A., să plătească părții civile D.M. 24.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

S-a stabilit suma de

1.800.000 lei în favoarea B.C.A.J. Cluj ce s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

A fost obligat fiecare

inculpat să plătească câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat

(minorul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A.).

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 177 din 25 aprilie

2003 a Tribunalului Cluj, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen.,

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P.T., C.I., F.P. și C.V.,

pentru comiterea infracțiunii de încăierare prevăzută și pedepsită de art. 322 alin.

(3) C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

Totodată s-a dispus

obligarea în solidar a inculpaților C.V., F.P. și C.I., acesta din urmă în

solidar și cu partea responsabilă civilmente C.A., la plata sumei de 12.000

lei, reactualizată începând cu data de 7 aprilie 1992, cu titlu de despăgubiri

în favoarea părții civile, inculpat P.T., respingând celelalte pretenții.

De asemenea, inculpații F.P.

și C.I. au fost obligați în solidar (ultimul în solidar și cu partea

responsabilă civilmente) la plata sumelor de 12.000 lei (reactualizată începând

cu 8 septembrie 1990) cu titlu de despăgubiri materiale, 200.000.000 lei cu

titlu de daune morale și 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în

favoarea părții civile D.M., respingând celelalte pretenții.

Inculpații C.V., F.P. și C.I.

au fost obligați în solidar (ultimul în solidar și cu partea responsabilă

civilmente) la plata sumei de 2.811 lei (actualizată începând cu 21 mai 1991)

în favoarea Spitalului Județean Satu Mare.

Au fost respinse cererile de

despăgubiri formulate de partea civilă inculpat C.I. și s-a luat act că partea

civilă D.M. a renunțat la pretențiile civile formulate față de C.V.

S-a reținut, în fapt că, în

data de 8 septembrie 1990, un grup de cetățeni din com. Cămârzana din jud. Satu

Mare, format din inculpatul P.T. și numiții D.V., P.I. și I.V. a trecut pe

lângă 4 cai aflați pe câmp, aparținând unor locuitori ai satului Pășunea Mare,

au sustras piedicile cailor și, fiind văzuți de grupul format din inculpații C.V.,

C.I. și F.P. și alți localnici, au fost urmăriți de aceștia iar după ce au fost

ajunși, între cele două grupuri s-a iscat o încăierare, participanții

lovindu-se reciproc cu diferite obiecte contondente (bâte, pari, furci).

Ca urmare a loviturilor

aplicate a decedat victima D.V. iar inculpații P.T. și C.I. au suferit leziuni

corporale care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale și, respectiv,

25-30 zile îngrijiri medicale.

În soluționarea laturii

penale s-a stabilit că, raportat la data comiterii faptelor s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 122, art. 124 și

art. 129 C. pen. și, văzând că nici unul din inculpați nu a solicitat

continuarea procesului penal, s-a pronunțat încetarea procesului.

În soluționarea laturii

civile a cauzei, s-au acordat cu titlu de daune morale 200.000.000 lei părții

civile D.M. și 12.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de

înmormântare aceleiași părți, urmând ca reactualizarea să se facă ulterior.

S-au respins pretențiile

formulate pentru cei 3 copii minori ai victimei considerându-se că nu au fost

dovedite și că, paguba cauzată acestora prin pierderea contribuției tatălui la

întreținerea lor s-a acoperit

prin plata sumei de 10.000 mărci

germane de către C.V. Mai mult, partea civilă D.M. a declarat că înțelege să nu

mai solicite alte despăgubiri de la acesta, iar între timp fiul cel mare al

victimei, D.G., a devenit major și nu mai este îndreptățit la întreținere.

În favoarea lui P.T. s-au

stabilit despăgubiri în sumă de 12.000 lei, urmând a fi actualizate pentru

cheltuielile suportate prin plata făcută unor persoane care au prestat munci în

locul său în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă.

S-au respins pretențiile

formulate de C.I. cu motivarea că acesta nu a probat susținerile din acțiunea

civilă.

Prin decizia penală nr. 200

din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate de

partea civilă D.M., partea responsabilă civilmente C.A. și inculpatul C.I., iar

sentința penală nr. 177/2003 a Tribunalului Cluj s-a desființat cu privire la

soluționarea laturii civile, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în

acest sens instanței de fond.

Decizia a fost motivată

arătându-se că instanța nu a făcut nici o verificare, dacă în mod concret suma

de 10.000 mărci germane a acoperit sau nu prejudiciul efectiv suferit de cei 3

copii minori ai defunctului, făcându-se doar o apreciere globală.

S-a mai arătat că plata

făcută de inculpatul C.V. îi putea exonera de obligația de despăgubire pe

ceilalți inculpați a căror răspundere este solidară numai dacă acoperea în

întregime prejudiciul suferit de minori.

Hotărârea a mai fost

criticată pentru neacordarea despăgubirilor pentru numitul D.V. și pentru neactualizarea

sumelor reprezentând cheltuieli de înmormântare, această din urmă critică fiind

extinsă și cu privire la modul de rezolvare a acțiunilor civile formulate și de

ceilalți apelanți.

Împotriva sentinței penale nr.

909 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj pronunțată ca urmare a

rejudecării cauzei sub aspectul laturii civile au formulat apel inculpatul C.I.

și partea responsabilă civilmente C.A., solicitând desființarea sentinței

atacate în sensul respingerii pretențiilor privind despăgubirile materiale și a

cheltuielilor de judecată formulate de partea civilă D.M., prin mandatarul său,

ca neîntemeiate și menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.

În cauză a formulat apel și

inculpatul C.V. solicitând înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor

civile în favoarea părții civile D.M., în nume propriu și pentru minorii D.L.

și D.V., considerând neîntemeiată această dispoziție atâta timp cât prejudiciul

cauzat acestei părți civile a fost recuperat.

A mai declarat apel în cauză

și mandatarul părții civile D.M. solicitând desființarea sentinței ca nelegală

și netemeinică, fără a indica însă motivele pe care se bazează.

Curtea de Apel Cluj a

respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză constatând, că prima

instanță a stabilit corect prejudiciul cauzat părții civile D.M. în nume

propriu și ca reprezentant legal al minorilor D.L., D.G. și D.V., precum și

faptul că o parte din prejudiciul și anume cel moral a fost recuperat.

În ce privește criticile

formulate de apelanții C.I. și partea responsabilă civilmente C.A., acestea au

fost apreciate ca nefondate reținându-se că sumele acordate cu titlu de

despăgubiri civile pentru copiii victimei au fost justificate și corect

calculate, cei trei copii ai defunctului fiind privați de întreținerea tatălui

lor ca urmare a decesului acestuia.

S-a mai reținut că în mod

corect prima instanță a dispus și obligarea inculpatului C.I. în solidar cu

ceilalți inculpați și cu partea responsabilă civilmente C.A. la plata

despăgubirilor civile, chiar dacă acesta era minor la momentul comiterii

faptei, avându-se în vedere contribuția sa la săvârșirea infracțiunii.

Referitor la prejudiciul

suferit de inculpatul C.I. s-a constatat, că în mod corect instanța de fond a

dispus obligarea succesorilor defunctului D.V. la plata sumei de 4500 lei

actualizată în funcție de rata inflației începând cu 29 mai 1991 și până la

achitare, așa încât susținerea că prejudiciul nu a fost actualizat nu este

întemeiată.

Instanța de apel a apreciat

ca fiind corectă și dispoziția primei instanțe referitoare la obligarea

inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă D.M., față de

înscrisurile depuse la dosar, prezența părții civile sau a mandatarului

acestuia la proces și suportarea demersurilor juridice în cauză.

Decizia Curții de Apel Cluj

a fost atacată cu recurs de inculpatul C.I., partea responsabilă civilmente C.A.

și partea civilă D.M. prin mandatar D.G.

Recurenții C.I. și C.A.

critică hotărârile pronunțate sub aspectul acordării de despăgubiri părții civile

D.M. și copiilor acesteia în condițiile inexistenței materialului probator care

să le justifice.

Sunt considerate eronate

calculele făcute de instanță cu privire la cheltuielile de înmormântare și la

cele de întreținere a celor trei minori și nelegala obligare a inculpatului C.I.

la plata despăgubirilor civile atâta timp cât nu a existat raport de

cauzalitate între actele comise de acesta și moartea victimei.

O altă critică se referă la

cheltuielile judiciare acordate părții civile apreciate ca fiind subiectiv

stabilite de instanțe, în lipsa unor acte doveditoare.

În fine, despăgubirile

civile acordate inculpatului C.I. sunt apreciate ca fiind greșit stabilite, în

sensul că acestea au fost menținute la nivelul anului 1991 fără a fi

actualizate.

Recurenta parte civilă D.M.,

prin mandatarul său D.G. critică hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

laturii penale, considerând injustă aplicarea dispozițiilor art. 124 C. pen.,

privind prescripția răspunderii penale, dar și în ceea ce privește latura

civilă a cauzei, pentru neacordarea în totalitate a despăgubirilor solicitate.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la despăgubirile

civile acordate părții civile D.M. și copiilor acesteia este de observat că

inițial aceasta a solicitat despăgubiri morale și materiale menționând că suma

de 39.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare, iar ulterior pe parcursul

procesului penal și-a majorat pretențiile arătând că înmormântarea a costat

70.000 – 80.000 lei.

În dovedirea susținerilor

partea civilă a depus acte (chitanțe) și au fost audiați martori care au făcut

precizări referitoare la sumele care s-au cheltuit pentru înmormântarea

victimei.

Semnificativ este și faptul

că deși la urmărirea penală partea civilă a confirmat că a primit de la

inculpatul C.V. 10.000 mărci germane „pentru pierderea suferită în urma morții

soțului său” și că nu mai are nici o pretenție, ulterior și-a reconsiderat

poziția în fața instanței de judecată, înainte de citirea actului de sesizare

precizând că solicită suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.

În acest context, la

termenul de judecată din 11 decembrie 2003 partea civilă prin mandatar a

solicitat acordarea de despăgubiri constând în cheltuieli de înmormântare în

sumă de 39.000 lei la nivelul anului 1990, iar ulterior a solicitat câte

200.000.000 lei daune morale pentru ea și pentru fiecare dintre cei 3 copii,

precum și pensie de întreținere pentru aceștia din urmă până la majorat.

Așa fiind, principiul

disponibilității aplicabil în ceea ce privește latura civilă a procesului cât

și faptul că revenirea părții civile în sensul menținerii acțiunii civile s-a

făcut anterior citirii actului de sesizare, instanța în mod corect a luat act

de declarația acesteia și având în vedere probele administrate a dispus

obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata

despăgubirilor civile.

Cât privește cuantumul

prejudiciului invocat, Înalta Curte verificând actele și lucrările de la dosar

constată, că instanțele în mod justificat au apreciat faptul că partea civilă a

dovedit efectuarea unor cheltuieli de înmormântare în cuantum de 39.000 lei,

sumă care actualizată se ridică la 65.820.322 lei (conf. rap. de expertiză),

iar în ce privește despăgubirile acordate copiilor victimei avându-se în vedere

probele administrate și din care a rezultat faptul că victima nefiind încadrată

în muncă participa la întreținerea familiei prin prestarea de muncă în

gospodărie, în mod corect instanțele au luat în considerare ca bază de calcul a

prestațiilor periodice, salariul minim pe economie.

Avându-se în vedere

dispozițiile art. 91 și urm. C. fam., vârstele copiilor și momentele la care au

devenit majori, instanțele au calculat diferențiat sumele cuvenite acestora,

iar în ce privește sumele concrete acordate s-a avut în vedere culpa concurentă

a victimei la producerea evenimentelor, de 40 %, astfel încât despăgubirile au

fost diminuate corespunzător.

Obligarea în solidar a

inculpaților F.P., C.V., C.I., acesta din urmă în solidar și cu partea

responsabilă civilmente C.A. a fost corect stabilită de instanțe, potrivit art.

998 și art. 1034 C. civ., în cauză fiind dovedită participarea tuturor

inculpaților la agresiunea împotriva victimei.

Referitor la daunele morale

solicitate de partea civilă în nume propriu cât și pentru copiii victimei, se

constată că soluția pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de

apel este întemeiată pe probele existente la dosar, fiind avută în vedere și

declarația părții civile în sensul că a primit suma de 10.000 mărci germane

pentru suferința cauzată de decesul victimei.

Ca urmare, în raport de

aprecierea corectă a instanței în ceea ce privește cuantumul prejudiciului

moral efectiv cauzat fiecăruia dintre copiii victimei, precum și părții civile

în calitate de soție și ținându-se seama de contribuția victimei în derularea

evenimentului, dar și de faptul că suma de 10.000 mărci germane primită de

partea civilă este echivalentul a 200.000.000 lei, în mod legal instanța a

constatat că acest prejudiciu a fost recuperat.

De asemenea, obligarea

inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile este

justificată în raport de actele depuse la dosar și de prezența părții sau a

mandatarului acesteia la termenele de judecată, avându-se în vedere și în acest

caz culpa victimei reținută de instanță.

În ce privește despăgubirile

civile acordate inculpatului C.I. care a suferit și el leziuni, cauzate de

victima D.V. este de observat că instanțele au dispus ca suma stabilită să fie

actualizată în funcție de rata inflației începând cu 29 mai 1991 și până la

achitarea acesteia.

Așa fiind, hotărârile

atacate sunt legale și temeinice, iar pentru considerentele arătate criticile

invocate de recurenți apar, ca nefondate, astfel că recursurile urmează a fi

respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la critica

recurentei părți civile prin care este vizată latura penală a cauzei, respectiv

greșita aplicare a dispozițiilor art. 124 C. pen., este de arătat că în urma

casării cu trimitere a cauzei s-a dispus reluarea judecății numai sub aspectul

laturii civile, instanțele limitându-și judecata în acest sens conform

recomandărilor instanței de control.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul C.I., de partea civilă D.M. prin mandatar D.G.

și de partea responsabilă civilmente C.A. împotriva deciziei penale nr. 20/ A

din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele parte

civilă și parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de câte 1.200.000

lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2005.