ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9778/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 30 martie 2001 reclamantele I.M. și D.O. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Roman, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 62 din 21 ianuarie 2004 emisă de acesta ca urmare a notificării privind restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 1000 mp situat în municipiul Roman. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că, în calitate de succesoare ale defunctului T.I. au notificat Primăria Roman conform Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii privind suprafața de 1000 mp teren situată în municipiul Roman, fostă proprietatea autorului, însă primarul le-a respins notificarea prin dispoziția nr. 62 din 21 ianuarie 2004 cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.

Prin sentința civilă nr. 484/C din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis contestația formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Roman și în consecință, a fost anulată dispoziția nr. 62 din 21 ianuarie 2004 emisă de pârât, acesta fiind obligat să soluționeze pe fond cererea reclamantelor formulată prin notificarea nr. 327/2001. A reținut tribunalul, că reclamantele au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în calitatea lor de moștenitoare, că urmare demersurilor întreprinse în baza Legii nr. 18/1991, cererea a fost respinsă prin Ordinul prefectului nr. 113 din 28 mai 2001 cu motivarea că pe teren se află un bloc de locuințe și că, terenul a fost preluat de stat pentru utilitate publică, fără titlu.

Apelul pârâtului a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1697 din 15 decembrie 2004, sentința civilă nr. 484/2004 a Tribunalului Neamț a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins ca nefondată contestația. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a) și art. 22 din Legea nr. 10/2001 și pct. 22.1. din normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și nici a preluării abuzive de către stat a imobilului, în sensul art. 2 din lege și pct. 2.1–2.9 din norme. Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Au criticat această decizie susținând că, a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 cu referire la imobilele preluate de stat fără nici un titlu și cu ignorarea probelor evidente, aflate la dosar, care atestă calitatea lor de succesoare ale defunctului precum și dreptul de proprietate al acestuia. Recursul este fondat. Așa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamantele sunt succesoarele autorului T.I., decedat la 3 martie 1960, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 227 din 4 septembrie 2002. Autorul acestora T.I. a figurat în registrul agricol (în rol) în anii 1959–1963 cu suprafața de 0,10 ha teren arabil situat în vatra satului (intravilan) comuna, actualmente municipiul Roman.

Pe acest teren situat în strada A. se află construit blocul de locuințe nr. 29, neexistând acte de expropriere cu privire la nici una din persoanele ale căror terenuri sunt ocupate de blocuri pe strada respectivă. Prin urmare, din coroborarea actelor aflate la dosar, rezultă în mod evident că defunctul T.I., autorul reclamantelor (unchi) a fost proprietarul suprafeței de 1000 mp (teren intravilan) situată în strada A., municipiul Roman, pe care se află construit blocul de locuințe nr. 29, suprafață preluată de stat fără titlu. În atare situație, în mod greșit curtea de apel a admis apelul pârâtului și, schimbând sentința apelată a respins contestația formulată de reclamante.

Așa fiind, recursul declarat de reclamante urmează a se admite, decizia pronunțată în apel urmează a fi modificată, în sensul că apelul Primarului Municipiului Roman împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, se va respinge ca nefondat, sentința nr. 484/c din 8 septembrie 2004 prin care Primarul municipiului Roman a fost obligat să soluționeze pe fond notificarea nr. 327/2001, fiind menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele I.M. și D.O. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Bacău pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 484/c din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Neamț, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.