ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9778/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 30 martie 2001 reclamantele I.M. și

D.O. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Roman, solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 62 din 21

ianuarie 2004 emisă de acesta ca urmare a notificării privind restituirea în

natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 1000 mp situat în

municipiul Roman.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că, în calitate de succesoare ale defunctului T.I. au notificat

Primăria Roman conform Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor

reparatorii privind suprafața de 1000 mp teren situată în municipiul Roman,

fostă proprietatea autorului, însă primarul le-a respins notificarea prin

dispoziția nr. 62 din 21 ianuarie 2004 cu motivarea că nu a fost dovedit

dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.

Prin sentința civilă nr. 484/C din 8

septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis contestația formulată

de reclamante în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Roman și în consecință,

a fost anulată dispoziția nr. 62 din 21 ianuarie 2004 emisă de pârât, acesta

fiind obligat să soluționeze pe fond cererea reclamantelor formulată prin

notificarea nr. 327/2001.

A reținut tribunalul, că

reclamantele au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în calitatea

lor de moștenitoare, că urmare demersurilor întreprinse în baza Legii nr.

18/1991, cererea a fost respinsă prin Ordinul prefectului nr. 113 din 28 mai

2001 cu motivarea că pe teren se află un bloc de locuințe și că, terenul a fost

preluat de stat pentru utilitate publică, fără titlu.

Apelul pârâtului a fost admis de

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1697 din 15 decembrie

2004, sentința civilă nr. 484/2004 a Tribunalului Neamț a fost schimbată în

tot, în sensul că s-a respins ca nefondată contestația.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de

proprietate în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a) și art. 22 din Legea nr.

10/2001 și pct. 22.1. din normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 498/2003

și nici a preluării abuzive de către stat a imobilului, în sensul art. 2 din

lege și pct. 2.1–2.9 din norme.

Reclamantele au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Au criticat această decizie

susținând că, a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 cu

referire la imobilele preluate de stat fără nici un titlu și cu ignorarea

probelor evidente, aflate la dosar, care atestă calitatea lor de succesoare ale

defunctului precum și dreptul de proprietate al acestuia.

Recursul este fondat.

Așa după cum rezultă din

înscrisurile aflate la dosar, reclamantele sunt succesoarele autorului T.I.,

decedat la 3 martie 1960, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.

227 din 4 septembrie 2002.

Autorul acestora T.I. a figurat în

registrul agricol (în rol) în anii 1959–1963 cu suprafața de 0,10 ha teren

arabil situat în vatra satului (intravilan) comuna, actualmente municipiul

Roman.

Pe acest teren situat în strada A.

se află construit blocul de locuințe nr. 29, neexistând acte de expropriere cu

privire la nici una din persoanele ale căror terenuri sunt ocupate de blocuri

pe strada respectivă.

Prin urmare, din coroborarea actelor

aflate la dosar, rezultă în mod evident că defunctul T.I., autorul

reclamantelor (unchi) a fost proprietarul suprafeței de 1000 mp (teren

intravilan) situată în strada A., municipiul Roman, pe care se află construit

blocul de locuințe nr. 29, suprafață preluată de stat fără titlu.

În atare situație, în mod greșit

curtea de apel a admis apelul pârâtului și, schimbând sentința apelată a

respins contestația formulată de reclamante.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamante urmează a se admite, decizia pronunțată în apel urmează a fi

modificată, în sensul că apelul Primarului Municipiului Roman împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond, se va respinge ca nefondat, sentința

nr. 484/c din 8 septembrie 2004 prin care Primarul municipiului Roman a fost

obligat să soluționeze pe fond notificarea nr. 327/2001, fiind menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele I.M. și D.O. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 15 decembrie

2004 a Curții de Apel Bacău pe care o modifică în sensul că respinge ca

nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului București împotriva sentinței

civile nr. 484/c din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Neamț, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.