ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2005

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 487 din 22

decembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul G.I., la 2 ani și

6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de 20, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

217 alin. (1) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a luat act că partea civilă SC E.C.

SRL Strehaia nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în noaptea de 18 aprilie 2004, în jurul orelor

3,30, inculpatul prin spargerea geamului a pătruns în magazinul aparținând SC E.C.

SRL Strehaia intenționând să sustragă diverse bunuri, însă, a fost surprins la

scurt timp de administratorul firmei, numitul S.P., spre care a aruncat trei

ghivece de flori și un aparat de radio pentru a-și asigura scăparea.

În cele din urmă, intervenind și S.E.,

martorii au reușit să-l imobilizeze pe inculpat, care nu apucase să sustragă

vreun bun.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări

juridice reținute de instanță.

Prin decizia penală nr. 91 din 14

martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat cu motivarea că, deși inculpatul nu a reușit să însușească vreun bun, tâlhăria

a rămas în fază de tentativă, întrucât, infracțiunea s-a realizat în întregime

prin întrebuințare de violențe împotriva celor care l-au imobilizat.

În termen legal împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei, solicitând în acest sens, casarea hotărârilor

și trimiterea cauzei la instanța de fond în scopul efectuării unei expertize

psihiatrice iar în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen.

Criticile formulate vor fi analizate

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 8 și 14 C. proc.

pen.

Este adevărat că, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile supuse recursului, pot fi casate

când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și în

condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) C. pen.

Dar în cauză la urmărirea penală, cu

respectarea dispozițiilor art. 117 C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei

expertize medico-legală psihiatrică, din raportul medico-legal rezultând că inculpatul

prezintă tulburări de comportament, fond deficit instructiv-educativ, având

păstrat discernământul pentru fapta pentru care este cercetat.

Pe parcursul judecății, cât și în

această fază, inculpatul nu a prezentat noi documente din care să rezulte alte

împrejurări decât cele cunoscute la data efectuării expertizei medico-legale

psihiatrice și nu a justificat în nici un fel necesitatea unei noi expertize.

Desigur, în acest context critica

formulată nu poate fi primită și nu poate conduce la casarea unor hotărâri

legale sub acest aspect.

Nefondată este și critica vizând

individualizarea pedepsei, în cuantum și modalitate de executare.

Deși inculpatul a comis în concurs

două infracțiuni, din care, una de tentativă la infracțiunea de tâlhărie

calificată a fost condamnat la o pedeapsă stabilită la limita minimă legală. O

coborâre a pedepsei sub această limită presupune reținerea în favoarea

inculpatului a unor circumstanțe judiciare atenuante, ceea ce nu este cazul în

speță, având în vedere împrejurările în care s-au comis infracțiunile dar și

datele ce caracterizează pe recurent.

Tot astfel, nu sunt realizate

cumulativ nici cerințele, imperative înscrise în art. 81 C. pen., pentru a se

putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În aceste condiții, în conformitate

cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de

inculpat se va respinge cu cheltuieli judiciare statului potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 91 din 14 martie 2005

a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2005.