ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2005

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 487

din 22 decembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul G.I., la

2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a luat act că partea

civilă SC E.C. SRL Strehaia nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 18 aprilie 2004, în

jurul orelor 3,30, inculpatul prin spargerea geamului a pătruns în magazinul

aparținând SC E.C. SRL Strehaia intenționând să sustragă diverse bunuri, însă,

a fost surprins la scurt timp de administratorul firmei, numitul S.P., spre

care a aruncat trei ghivece de flori și un aparat de radio pentru a-și asigura

scăparea.

În cele din urmă, intervenind

și S.E., martorii au reușit să-l imobilizeze pe inculpat, care nu apucase să

sustragă vreun bun.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări

juridice reținute de instanță.

Prin decizia penală nr. 91

din 14 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat cu motivarea că, deși inculpatul nu a reușit să însușească

vreun bun, tâlhăria a rămas în fază de tentativă, întrucât, infracțiunea s-a

realizat în întregime prin întrebuințare de violențe împotriva celor care l-au

imobilizat.

În termen legal împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei, solicitând în acest sens, casarea hotărârilor

și trimiterea cauzei la instanța de fond în scopul efectuării unei expertize

psihiatrice iar în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen.

Criticile formulate vor fi

analizate în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 8 și 14

C. proc. pen.

Este adevărat că, potrivit art.

385

9

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile supuse recursului,

pot fi casate când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în

cazurile și în condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) C. pen.

Dar în cauză la urmărirea

penală, cu respectarea dispozițiilor art. 117 C. proc. pen., s-a dispus

efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică, din raportul medico-legal rezultând

că inculpatul prezintă tulburări de comportament, fond deficit

instructiv-educativ, având păstrat discernământul pentru fapta pentru care este

cercetat.

Pe parcursul judecății, cât

și în această fază, inculpatul nu a prezentat noi documente din care să rezulte

alte împrejurări decât cele cunoscute la data efectuării expertizei

medico-legale psihiatrice și nu a justificat în nici un fel necesitatea unei noi

expertize.

Desigur, în acest context

critica formulată nu poate fi primită și nu poate conduce la casarea unor

hotărâri legale sub acest aspect.

Nefondată este și critica

vizând individualizarea pedepsei, în cuantum și modalitate de executare.

Deși inculpatul a comis în

concurs două infracțiuni, din care, una de tentativă la infracțiunea de

tâlhărie calificată a fost condamnat la o pedeapsă stabilită la limita minimă

legală. O coborâre a pedepsei sub această limită presupune reținerea în

favoarea inculpatului a unor circumstanțe judiciare atenuante, ceea ce nu este

cazul în speță, având în vedere împrejurările în care s-au comis infracțiunile

dar și datele ce caracterizează pe recurent.

Tot astfel, nu sunt realizate

cumulativ nici cerințele, imperative înscrise în art. 81 C. pen., pentru a se

putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În aceste condiții, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge cu cheltuieli judiciare statului potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 91 din 14

martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.