ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4852/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4852/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 591 din 17 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală,
a dispus condamnarea inculpatului
P.A.
la
7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71
și 64 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 27 decembrie 2005 până la 17 mai 2006.
A luat act că partea
vătămată E.G. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut în esență
următoarea situație:
La data de 27 decembrie 2005
inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții
vătămate, sustrăgând bunuri, iar când a fost surprins de partea
vătămată a exercitat asupra acesteia violențe pentru
a-și asigura scăparea.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând
hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei
săvârșită din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea
de furt, arătând că nu a avut decât intenția de a fura și
nu de a exercita violențe asupra victimei.
Curtea, examinând actele
și lucrările dosarului cauzei, a constatat că apelul este
nefondat, acesta fiind respins ca atare.
Curtea a reținut
că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul,
surprins fiind în timp ce încerca să sustragă bunuri din locuința
părții vătămate, a exercitat violențe asupra acesteia
cu scopul de a-și asigura scăparea.
Și împotriva deciziei
pronunțate în apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul
criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie
sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel, recurentul inculpat,
prin apărătorul său, a solicitat instanței că dând o
mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute
în cauză, să reducă cuantumul pedepsei aplicate.
Curtea, examinând
hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât
și din oficiu, în conformitate cu art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca
atare.
Astfel, Curtea reține
că din probele administrate în cauză atât în fața organelor de
urmărire penală, cât și în fața instanței de
judecată rezultă că starea de fapt a fost corect
reținută, vinovăția inculpatului fiind pe deplin
dovedită.
Curtea reține că
pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată atât în
ceea ce privește cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare,
fiind în măsură a răspunde cerințelor unei
individualizări eficiente și juste raportate la criteriile concrete
privind fapta și persoana făptuitorului, constatându-se că la
dozarea pedepsei au fost avute în vedere atât împrejurările în care s-a comis
fapta, dar și date referitoare la persoana inculpatului, care este
recidivist, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Reținând că în
cauză nu își găsesc aplicarea motivele de casare invocate de
recurent, sau alte prevederi ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
Curtea va respinge recursul inculpatului, ca nefundat, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 491 din 23
iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării
preventive de la 27 decembrie 2005 la 23 august 2006.
Obligă pe recurentul
inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 august 2006.