ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3432/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC A.R.A. SA cu sediul în București,

a chemat în judecată, la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României pe pârâtele B.R.M. și SC C.N.T.A.T.,

solicitând anularea procedurii de atribuire a contractului de asigurări C.

aeronave și răspunderi din activități aeronautice.

Prin încheierea arbitrală nr. 13 din

30 ianuarie 2004, curtea de arbitraj a admis excepția de necompetență privind

soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Tribunalului

București.

Instanța arbitrală a reținut că

litigiul, deși patrimonial, nu este susceptibil a fi soluționat prin

tranzacție. Părțile nu pot tranzacționa asupra drepturilor în litigiu,

respectiv asupra hotărârii de adjudecare pe baza căreia ordonatorul a încheiat

contract de achiziție cu câștigătorul licitației.

Pe de altă parte, clauza

compromisorie se referă la divergențe ivite după înregistrarea ofertei care nu

a putut fi soluționată pe cale amiabilă sau administrativă.

Acțiunea în anulare introdusă de

B.R.M. a fost respinsă prin decizia comercială 383/ R din 24 mai 2004, de

Curtea de Apel București.

Instanța de judecată a considerat că

hotărârea arbitrală nu a încălcat ordinea publică, bunele moravuri sau

dispoziții imperazive ale legii, iar litigiul nu este tranzacționabil,

procedura de adjudecare fiind supusă dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2002, de la

care părțile nu se pot abate.

Împotriva deciziei astfel pronunțate

pârâtele B.R.M. și C.N.T.A.T. SA au declarat recurs.

SC B.R.M. SA și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că litigiul dedus

judecării privește drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacție;

nici o normă nu interzice expres ca părțile să tranzacționeze asupra

adjudecării contractului de achiziție iar invocarea O.U.G. nr. 27/2002 și a

Regulamentului nr. 5/2001 este fundamental greșită. Contractul încheiat între

ordonatorul licitației și adjudecatarul O. nu formează obiectul acțiunii

arbitrale, iar întinderea efectelor hotărârii arbitrale nu este un criteriu de

determinare a caracterului tranzacționabil al litigiului.

Interpretarea clauzei compromisorii

a fost greșită: prin aceasta părțile au stabilit că orice divergență care nu a

putut fi soluționată pe cale amiabilă și ulterior pe cale administrativă prin

licitație, va fi supusă tribunalului arbitral, astfel încât instanța arbitrală

putea fi investită după parcurgerea etapei administrative a soluționării

neînțelegerilor.

C.N.T.A.T. SA și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, în mod

greșit curtea de apel nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea fiind

consemnate în factură fiscală și ordin de plată.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse pentru considerentele ce se vor expune:

Licitația reprezintă operațiunea

publică prin care se adjudecă un bun, o lucrare sau un serviciu celui care a

oferit prețul cel mai avantajos. Procedura, presupune etape obligatorii,

prestabilite, ce trebuiesc parcurse de participanții la operațiune care conduc

la atribuirea bunului, lucrării sau serviciului în raport cu obiectivele

stabilite.

Procedura de atribuire a

contractului pe baza căreia ordonatorul încheie contractul de achiziție cu

câștigătorul licitației, are același caracter public. Ea informează asupra

datelor ce interesează participanții la licitație în legătură cu obiectul supus

licitației, condiții de participare și calificare a ofertanților, termene și

evaluarea ofertelor precum și atribuirea contractului.

Confuzia în care se află pârâta

recurentă B.R.M. privește chiar obiectul cererii reclamantei. Aceasta, prin

acțiunea arbitrală nu a solicitat anularea Hotărârii nr. 2/2003 pentru

licitația nr. 614/6490 din 29 august 2003 ci chiar procedura de atribuire a

contractului de achiziție.

De aceea instanțele a căror hotărâri

au fost atacate, în mod judicios au stabilit că obiectul acțiunii nu poate fi

supus tranzacției: procedura dată publicității nu poare fi modificată prin

învoiala părților, ea stabilește cadrul general de participare a celor

interesați la adjudecarea contractului de achiziție de servicii de asigurări C.

Cererea pârâtei C.N.T.A.R.T. de

organizare a licitației a devenit obligatorie după data la care a fost

acceptată, iar ofertanții s-au înscris pentru adjudecarea contractului.

Urmare a acestei cereri s-au

stabilit norme de participare, care deși sunt o consecință a contractului, se

manifestă ca expresie de voință unilaterală, publică, a organizatorului, care

respectă normele de ordine publică privind desfășurarea licitației publice și

care nu mai pot fi tranzacționate.

Pe de altă parte expresia „orice

divergență” apărută între părți nu conferă caracter riguros clauzei

compromisorii. Nu orice divergență între părți poate fi soluționată de

arbitraj, ci numai acelea care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 340 C.

proc. civ.

În timp ce contestația reclamantei

soluționată pe cale administrativă avea ca obiect Hotărârea nr. 2 a Comisiei de

licitație prin care s-a considerat că ofertantul A.R.D.A.F. nu a îndeplinit

cerințele minime de calificare, acțiunea arbitrală viza anularea procedurii

stabilite pentru atribuirea contractului de achiziție, care nu a format

obiectul soluționării amiabile sau pe cale administrativă.

În ceea ce privește recursul pârâtei

C.N.T.A.R.T. se constată că dovada cheltuielilor de judecată efectuate pentru

acțiunea în anulare nu a fost depusă, astfel încât critica asupra nelegalității

respingerii cererii de acordare a cheltuielilor este neîntemeiată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei comerciale nr. 383/ R din

24 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate recursurile declarate de reclamanții SC B.R.M. SA București și SC

C.N.T.A.R.T. SA Otopeni, împotriva deciziei comerciale nr. 383/ R din 24 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a VI–a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 iunie 2005.