ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

43/CA/2005 - PI din 14 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta

M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 9864 din 20 august

2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

La pronunțarea sentinței,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că

reclamanta s-a născut la data de 11 martie 1942, în perioada în care părinții

săi se aflau refugiați din localitatea Oradea, prin Beiuș, în localitatea

Hunedoara; întrucât persoanele refugiate dobândesc acest statut doar în

localitatea în care sunt primite, acestea păstrându-și domiciliul în

localitatea din care au plecat, copiii născuți în refugiu dobândesc același

statut cu cel al părinților lor; reclamanta, odată cu nașterea sa, a dobândit

statutul de refugiat al părinților săi, astfel că aceasta beneficiază de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor care

a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

criticând-o ca fiind dată prin interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății, precum și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs,

pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții etnice, fiind

nevoite să se refugieze, ori, reclamanta, nefiind născută la data refugiului

părinților, nu a avut un domiciliu din care să se refugieze din motive etnice

și nici nu a fost privată de folosința unei locuințe sau de mijloace de trai și

condiții de școlarizare.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Corelând datele din certificatul de

naștere și din actul de identitate al intimatei-reclamante, cu cele din

extrasul nr. 7583 din 8 ianuarie 2004, eliberat de Direcția Județului Bihor a

Arhivelor Naționale, privind indexul cu evidența refugiaților din Ungaria,

index întocmit începând cu data de 2 noiembrie 1940 și în care la poziția 121 figurează

numitul P.G., tatăl intimatei-reclamante, ca având fișa nr. 1189, precum și cu

cele din declarația de martor autentificată de notarul public, rezultă că

intimata-reclamantă s-a născut la data de 11 martie 1942, în localitatea de

refugiu a părinților săi care, la data de 2 noiembrie 1940, au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu, Oradea, în localitatea Hunedoara.

Refugiul a fost determinat din motive de persecuție etnică, ca urmare a

trecerii, în septembrie 1940, a ținutului românesc Ardealul de Nord, sub

jurisdicția Statului Ungar.

Dată fiind situația

prezentată, intimata-reclamantă, începând cu data nașterii sale, respectiv, 11

martie 1942, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suportând

împreună cu aceștia, consecințele materiale și morale ale refugiului, astfel că

aceasta beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, Statul Român având

obligația de a acorda protecție și sprijin, în mod egal, pentru toți cetățenii

săi care au suportat consecințele refugiului, fără a se face vreo diferențiere

în ceea ce privește copiii născuți înainte sau în timpul refugiului părinților,

așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele arătate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 43/CA/2005 - PI din

14 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.