ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.
43/CA/2005 - PI din 14 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta
M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia
pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 9864 din 20 august
2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei,
calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare.
La pronunțarea sentinței,
instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că
reclamanta s-a născut la data de 11 martie 1942, în perioada în care părinții
săi se aflau refugiați din localitatea Oradea, prin Beiuș, în localitatea
Hunedoara; întrucât persoanele refugiate dobândesc acest statut doar în
localitatea în care sunt primite, acestea păstrându-și domiciliul în
localitatea din care au plecat, copiii născuți în refugiu dobândesc același
statut cu cel al părinților lor; reclamanta, odată cu nașterea sa, a dobândit
statutul de refugiat al părinților săi, astfel că aceasta beneficiază de
prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinței
instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor care
a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
criticând-o ca fiind dată prin interpretarea greșită a actului juridic dedus
judecății, precum și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs,
pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit
prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,
acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții etnice, fiind
nevoite să se refugieze, ori, reclamanta, nefiind născută la data refugiului
părinților, nu a avut un domiciliu din care să se refugieze din motive etnice
și nici nu a fost privată de folosința unei locuințe sau de mijloace de trai și
condiții de școlarizare.
Examinând sentința atacată,
în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și
cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., această instanță constată că recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.
319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază
persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice,
în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din certificatul de
naștere și din actul de identitate al intimatei-reclamante, cu cele din
extrasul nr. 7583 din 8 ianuarie 2004, eliberat de Direcția Județului Bihor a
Arhivelor Naționale, privind indexul cu evidența refugiaților din Ungaria,
index întocmit începând cu data de 2 noiembrie 1940 și în care la poziția 121 figurează
numitul P.G., tatăl intimatei-reclamante, ca având fișa nr. 1189, precum și cu
cele din declarația de martor autentificată de notarul public, rezultă că
intimata-reclamantă s-a născut la data de 11 martie 1942, în localitatea de
refugiu a părinților săi care, la data de 2 noiembrie 1940, au fost nevoiți să
se refugieze din localitatea de domiciliu, Oradea, în localitatea Hunedoara.
Refugiul a fost determinat din motive de persecuție etnică, ca urmare a
trecerii, în septembrie 1940, a ținutului românesc Ardealul de Nord, sub
jurisdicția Statului Ungar.
Dată fiind situația
prezentată, intimata-reclamantă, începând cu data nașterii sale, respectiv, 11
martie 1942, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suportând
împreună cu aceștia, consecințele materiale și morale ale refugiului, astfel că
aceasta beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr.
189/2000, cu modificările și completările ulterioare, Statul Român având
obligația de a acorda protecție și sprijin, în mod egal, pentru toți cetățenii
săi care au suportat consecințele refugiului, fără a se face vreo diferențiere
în ceea ce privește copiii născuți înainte sau în timpul refugiului părinților,
așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate
și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză
urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 43/CA/2005 - PI din
14 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2005.