ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6923/2005

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6325/2005 petentul C.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 5614 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, solicitând anularea hotărârii atacate, motivat de faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe la dosar. În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul nr. 3376/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 5614 din 5 octombrie 2005 prin care a fost respins, ca nefondat, și recursul declarat de inculpatul C.A.

împotriva deciziei penale 177 din 3 mai 2005 a Curții de Apel Iași. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A. nu este fondată. Contestația în anulare este un remediu procesual, prin care se pot repara erori, respectiv este o cale de anulare pentru vicii, nulități privind actele de procedură. În cauză, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., situație în care contestația în anulare poate fi făcută când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i) C. proc. pen.

(respectiv, lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prezumția ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale), cu privire la care există probe la dosar. Din contestația în anulare formulată de contestator rezultă că, practic, acesta a invocat motive de anulare care privesc fondul cauzei, fond care a fost rezolvat definitiv. Astfel, în speță nu a intervenit nici unul din cazurile de încetare a procesului penal, motiv pentru care instanța de recurs nici nu se putea pronunța asupra acestui motiv invocat de contestator.

Se observă, că petentul a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care acțiunea penală se pornește și se exercită din oficiu, nefiind necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, autorizarea sau funcționarea organului competent. Mai mult decât atât, se observă că la soluționarea recursului contestatorul a solicitat instanței redozarea pedepsei. În consecință, având în vedere considerentele expuse, constată că cererea formulată nu îndeplinește cerințele legale prevăzute în art. 386 și următoarele C. proc.

pen., motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr. 5610 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3376/2005. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2005.