ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6923/2005

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub nr. 6325/2005 petentul C.A. a formulat contestație în

anulare împotriva deciziei penale nr. 5614 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, solicitând anularea hotărârii atacate,

motivat de faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i),

cu privire la care existau probe la dosar.

În drept, contestatorul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

În vederea soluționării cauzei a

fost atașat dosarul nr. 3376/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 5614 din 5 octombrie 2005 prin

care a fost respins, ca nefondat, și recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva

deciziei penale 177 din 3 mai 2005 a Curții de Apel Iași.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, contestația în anulare formulată

de contestatorul C.A. nu este fondată.

Contestația în anulare este un

remediu procesual, prin care se pot repara erori, respectiv este o cale de

anulare pentru vicii, nulități privind actele de procedură.

În cauză, petentul și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., situație în care

contestația în anulare poate fi făcută când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin.

(1) lit. f) – i) C. proc. pen. (respectiv, lipsește plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă

condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii

penale; a intervenit amnistia sau prezumția ori decesul făptuitorului; a fost

retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor

pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea

penală; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale), cu privire la care există

probe la dosar.

Din contestația în anulare formulată

de contestator rezultă că, practic, acesta a invocat motive de anulare care

privesc fondul cauzei, fond care a fost rezolvat definitiv.

Astfel, în speță nu a intervenit

nici unul din cazurile de încetare a procesului penal, motiv pentru care

instanța de recurs nici nu se putea pronunța asupra acestui motiv invocat de

contestator.

Se observă, că petentul a fost trimis

în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă

continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care

acțiunea penală se pornește și se exercită din oficiu, nefiind necesară

plângerea prealabilă a părții vătămate, autorizarea sau funcționarea organului

competent.

Mai mult decât atât, se observă că

la soluționarea recursului contestatorul a solicitat instanței redozarea

pedepsei.

În consecință, având în vedere considerentele

expuse, constată că cererea formulată nu îndeplinește cerințele legale

prevăzute în art. 386 și următoarele C. proc. pen., motiv pentru care va

respinge contestația în anulare ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr.

5610 din 5 octombrie 2005  a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 3376/2005.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie  2005.