ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 august 2004, reclamanta societatea U. SA Timișoara a chemat în judecată C.S.A., solicitând anularea deciziei nr. 3368 din 28 iulie 2004, prin care a fost sancționată cu 5.000.000 lei amendă, reținându-se în mod nereal că societatea ar fi desfășurat o activitate de asigurare neprudențială, prin încheierea unor contracte de colaborare cu un broker neautorizat. Reclamanta a invocat tardivitatea aplicării sancțiunii, prin depășirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001, precum și nulitatea absolută a actului în considerarea lipsei calității de reprezentant autorizat a persoanei semnatare.

Prin sentința civilă nr. 3460 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat decizia, exonerând societatea de plata amenzii aplicate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, nefăcându-se dovada imposibilității exercitării prerogativelor de către președintele comisiei, nu este valabilă semnarea deciziei de vicepreședintele autorității. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta C.S.A., criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, reclamanta a arătat că lucrările ședinței Consiliului comisiei au fost conduse de vicepreședinte și, în condiții de cvorum legal, s-a votat adoptarea hotărârii de sancționare a asigurătorului, actul emis fiind semnat de înlocuitorul de drept al conducătorului instituției.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune respingerea acțiunii. Astfel, în primul rând nu se poate reține tardivitatea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, întrucât contravenția săvârșită de societate este continuă, contractele analizate de comisie fiind în vigoare la data constatării faptei. Instanța a reținut în mod eronat nulitatea deciziei de sancționare, ca fiind semnată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al comisiei. Decizia contestată a fost adoptată de Consiliul C.S.A.

în ședința din 6 iulie 2004, condusă de vicepreședintele instituției, care a și semnat actul de sancționare, cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (20) din Legea nr. 32/2000, potrivit cărora în cazul imposibilității temporare de exercitare a prerogativelor președintelui, reprezentarea revine de drept vicepreședintelui. Întrucât la data ședinței, președintele Comisiei se afla în concediu legal de odihnă, vicepreședintele a reprezentat în mod legal instituția, semnând ulterior deciziile adoptate, printre care și actul contestat în cauză. Pe fondul cauzei, decizia a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în materia asigurărilor, societatea încălcând prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 32/2000, potrivit cărora un asigurător este obligat să-și organizeze și să-și desfășoare activitatea cu prudență și profesionalism.

Or, reclamanta a încheiat două contracte de colaborare cu un broker care, la data semnării actelor, nu avea autorizație de funcționare, contravenție care justifică aplicarea amenzii de 5.000.000 lei. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și în fond, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.A. împotriva sentinței civile nr. 3460 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de societatea U. SA. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.