ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.Ț.A. SA cu sediul în Municipiul București, a chemat în judecată pe pârâții SC U. SA cu sediul în Municipiul Târgoviște și D.C., solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 96.604.755 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru repararea autoturismului avariat, cu dobânzi legale în sumă de 70.228.720 lei și a cheltuielilor de judecată. Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 4272 din 15 decembrie 2003, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți în solidar la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a reținut în esență că termenul special de prescripție a dreptului la acțiune de 2 ani, se aplică numai în raporturile juridice de asigurare, iar procesul verbal de constatare a accidentului rutier a stabilit culpa exclusivă a prepusului SC U. SA.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelul declarat de pârâta SC O. SA, prin decizia nr. 211 din 11 martie 2004 l-a respins, ca nefondat, considerând că organul constatator al societății de asigurare a consemnat toate avariile suferite de autovehicul în accidentul rutier în urma căruia s-a efectuat reparația și a emis factura. Cu privire la plata dobânzilor, instanța de apel a reținut că societatea comercială nu se mai află în procedura falimentului, astfel încât ea răspunde pentru plata dobânzilor. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta SC U. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în raport cu procesele verbale de constatare a avariilor societatea de asigurare a renunțat la repararea unor piese (precum capota motor) și le-a întocmit înlesnind posibilitatea obținerii unor despăgubiri nejustificat de mari.

În privința dobânzilor acordate, instanțele nu au ținut cont de dispozițiile art. 37 din Legea 64/1995, care înlătură dobânzile creanțelor negarantate, de la data deschiderii procedurii. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. În urma accidentului rutier produs la data de 21 decembrie 2000, autoturismul a suferit avarii consemnate atât în procesul verbal al agentului de poliție cât și al delegatului societății de asigurare, întocmindu-se acte de conciliere între reclamantă și pârâta SC U. SA, prin care s-a convenit asupra despăgubirilor conform actelor de constatare încheiate. Astfel, recunoașterea prejudiciului cauzat, lipsește de conținut orice afirmație care tinde să diminueze răspunderea civilă delictuală.

În mod judicios, instanța de apel a apreciat asupra constatărilor efectuate de societatea de asigurare și în egală măsură asupra dobânzilor aferente. De altfel, din motivele de recurs rezultă că pârâta s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară în perioada 11 aprilie 2001 – 28 mai 2001, ulterior producerii accidentului, iar în condițiile în care a încetat starea de insolvență, ea răspunde pentru plata dobânzilor. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 211 din 11 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 211 din 11 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.