ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.Ț.A. SA cu sediul în

Municipiul București, a chemat în judecată pe pârâții SC U. SA cu sediul în

Municipiul Târgoviște și D.C., solicitând obligarea în solidar la plata sumei

de 96.604.755 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru repararea

autoturismului avariat, cu dobânzi legale în sumă de 70.228.720 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Târgoviște, prin

sentința civilă nr. 4272 din 15 decembrie 2003, a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți în solidar la

plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut în esență

că termenul special de prescripție a dreptului la acțiune de 2 ani, se aplică

numai în raporturile juridice de asigurare, iar procesul verbal de constatare a

accidentului rutier a stabilit culpa exclusivă a prepusului SC U. SA.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând

apelul declarat de pârâta SC O. SA, prin decizia nr. 211 din 11 martie 2004 l-a

respins, ca nefondat, considerând că organul constatator al societății de

asigurare a consemnat toate avariile suferite de autovehicul în accidentul

rutier în urma căruia s-a efectuat reparația și a emis factura.

Cu privire la plata dobânzilor,

instanța de apel a reținut că societatea comercială nu se mai află în procedura

falimentului, astfel încât ea răspunde pentru plata dobânzilor.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta SC U. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că în raport cu

procesele verbale de constatare a avariilor societatea de asigurare a renunțat

la repararea unor piese (precum capota motor) și le-a întocmit înlesnind

posibilitatea obținerii unor despăgubiri nejustificat de mari.

În privința dobânzilor acordate,

instanțele nu au ținut cont de dispozițiile art. 37 din Legea 64/1995, care

înlătură dobânzile creanțelor negarantate, de la data deschiderii procedurii.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

În urma accidentului rutier produs

la data de 21 decembrie 2000, autoturismul a suferit avarii consemnate atât în

procesul verbal al agentului de poliție cât și al delegatului societății de

asigurare, întocmindu-se acte de conciliere între reclamantă și pârâta SC U. SA,

prin care s-a convenit asupra despăgubirilor conform actelor de constatare

încheiate. Astfel, recunoașterea prejudiciului cauzat, lipsește de conținut

orice afirmație care tinde să diminueze răspunderea civilă delictuală.

În mod judicios, instanța de apel a

apreciat asupra constatărilor efectuate de societatea de asigurare și în egală

măsură asupra dobânzilor aferente.

De altfel, din motivele de recurs

rezultă că pârâta s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară în perioada

11 aprilie 2001 – 28 mai 2001, ulterior producerii accidentului, iar în

condițiile în care a încetat starea de insolvență, ea răspunde pentru plata

dobânzilor.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 211 din 11 martie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC U. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 211 din 11

martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2005.