ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 395

din 16 martie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul E.I.R.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.

S-a reținut că inculpatul

contestator se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, dispusă de

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 955 din 22

iulie 2004, în dosarul penal nr. 3515/2004.

În motivarea cererii

formulate, contestatorul invocă faptul că hotărârea judecătorească în a cărei

executare se află, nu este definitivă, nefiindu-i comunicată.

Totodată, contestatorul

solicită să i se aplice legea penală mai favorabilă în raport de dispozițiile

noului Cod penal, precum și prevederile art. 74 C. pen.

Instanța de fond a apreciat

contestația, ca neîntemeiată, constatând că hotărârea judecătorească a cărei

executare este contestată a rămas definitivă la data de 29 noiembrie 2004, prin

decizia penală nr. 6378 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză nu sunt incidente

dispozițiile aplicării legii penale mai favorabile, deoarece noul Cod penal nu

a intrat în vigoare.

Pe calea contestației la

executare nu se poate reindividualiza pedeapsa aplicată prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 315/ A din 26 aprilie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul contestatorului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 550.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu

în cuantum de 200.000 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs contestatorul E.I.R., fără a formula în scris sau oral

motive de casare.

Verificând legalitatea și

temeinicia hotărârilor pronunțate din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Toate motivele invocate de

contestator au fost verificate de instanțele de judecată care au constatat că

în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 461 C. proc. pen.

Hotărârea judecătorească a

cărei executare este contestată, nr. 955 din 22 iulie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, este definitivă prin decizia penală nr. 6378

din 29 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză nu se constată

apariția unei legi penale mai favorabile, iar o nouă individualizare a pedepsei

prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea contestatorului nu este

permisă de dispozițiile referitoare la contestația la executare.

Așa fiind, recursul este

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Recurentul contestator va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul E.I.R. împotriva deciziei penale nr. 315 din

26 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000

lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.