ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 395 din 16 martie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul E.I.R. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei. S-a reținut că inculpatul contestator se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, dispusă de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 955 din 22 iulie 2004, în dosarul penal nr. 3515/2004. În motivarea cererii formulate, contestatorul invocă faptul că hotărârea judecătorească în a cărei executare se află, nu este definitivă, nefiindu-i comunicată.

Totodată, contestatorul solicită să i se aplice legea penală mai favorabilă în raport de dispozițiile noului Cod penal, precum și prevederile art. 74 C. pen. Instanța de fond a apreciat contestația, ca neîntemeiată, constatând că hotărârea judecătorească a cărei executare este contestată a rămas definitivă la data de 29 noiembrie 2004, prin decizia penală nr. 6378 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cauză nu sunt incidente dispozițiile aplicării legii penale mai favorabile, deoarece noul Cod penal nu a intrat în vigoare. Pe calea contestației la executare nu se poate reindividualiza pedeapsa aplicată prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 315/ A din 26 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs contestatorul E.I.R., fără a formula în scris sau oral motive de casare. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Toate motivele invocate de contestator au fost verificate de instanțele de judecată care au constatat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 461 C. proc.

pen. Hotărârea judecătorească a cărei executare este contestată, nr. 955 din 22 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, este definitivă prin decizia penală nr. 6378 din 29 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cauză nu se constată apariția unei legi penale mai favorabile, iar o nouă individualizare a pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea contestatorului nu este permisă de dispozițiile referitoare la contestația la executare. Așa fiind, recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul E.I.R. împotriva deciziei penale nr. 315 din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2005.