ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1083/2005

Asupra recursului față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova la data de 7 aprilie 2003, reclamantul P.E. a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 142 din 6 martie 2003 emisă de

primarul comunei Râfov, solicitând anularea acesteia și acordarea de măsuri

reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamantul, în calitate de moștenitor legal al defuncților S.D. și A.D., a

formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură

sau prin echivalent a imobilelor compuse din teren (1500 mp) și clădiri, aflate

în intravilanul satului Sicrita, comuna Râfov, județul Prahova.

Prin dispoziția nr. 142 din 6 martie

2003 emisă de primarul comunei Râfov, reclamantului i s-au restituit în natură

terenul în suprafață de 1255 mp și o magazie din lemn cu o suprafață de 50 mp

situată pe acest teren.

Reclamantul a contestat faptul că

prin această dispoziție nu i s-a restituit în natură suprafața de 2,5 ha teren

având categoria de folosință „vie” și nu i s-au acordat despăgubiri bănești

prin echivalent pentru construcțiile care nu mai există.

La data de 20 noiembrie 2003,

reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat doar despăgubiri

prin echivalent, nu și restituirea în natură, instanța dispunând introducerea

în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 1268 din 18

decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, astfel cum a fost

precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că imobilele revendicate au fost expropriate prin

aplicarea Decretului nr. 83 din 2 martie 1949, act normativ emis în completarea

Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, acte normative ce nu fac parte din

cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a se putea spune că este vorba de

imobile preluate abuziv.

S-a mai apreciat că reclamantul nu a

administrat probe din care să rezulte că autorii săi erau exceptați de la

expropriere și, prin urmare, instanța a considerat că nu poate fi vorba de o

preluare abuzivă, astfel că nu se impune acordarea măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul P.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie și

nelegalitate, în sensul că instanța nu a pus în discuție actele normative în

baza cărora imobilele au trecut în proprietatea statului, că au fost

administrate probe concludente pentru admiterea contestației și că motivarea

sentinței este contradictorie.

Prin decizia civilă nr. 1291 din 23

aprilie 2004, Curtea de apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în tot

sentința nr. 1268 din 18 decembrie 2003 și, pe fond, a admis contestația

reclamantului, în sensul că a anulat în parte dispoziția nr. 142 din 6 martie

2003 și a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru construcțiile demolate și terenul aferent, conform expertizelor

întocmite în cauză.

De asemenea, a fost respinsă

contestația formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Instanța de apel a reținut în

considerente că imobilele revendicate de către reclamant și preluate în baza

dispozițiilor Decretului nr. 83/1949, se înscriu în categoria imobilelor

preluate abuziv de către stat și cărora li se aplică dispozițiile Legii nr.

10/2001, chiar dacă Decretul nr. 83/1949 nu este prevăzut în mod expres în

cuprinsul legii amintite.

S-a mai reținut că în speță s-a

recunoscut, parțial, caracterul abuziv al preluării unei părți din imobile,

prin emiterea dispoziției nr. 142 din 6 martie 2003, dispoziție pe care

instanța de fond a apreciat-o ca fiind corect emisă și cu toate acestea, în

final contestația a fost respinsă cu motivarea că exproprierea nu a fost

abuzivă.

Instanța de apel a mai considerat că

introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice a fost nelegală

întrucât acesta nu are legitimare procesuală pasivă față de prevederile și

scopul Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei nr. 1291 din 23

aprilie 2004 a formulat recurs pârâta Primăria comunei Râfov, criticând hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța de

apel a considerat că imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949 fac

obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv sunt imobile preluate în mod abuziv.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel, imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949, dat în completarea

unor dispoziții ale Legii nr. 187/1945, fac parte din categoria imobilelor

preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

chiar dacă aceste acte normative nu sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul

Legii nr. 10/2001. Acest aspect este însă statuat în practica judiciară în

materie și este unanim acceptat că temeiul legal de imediată aplicare pentru

restituirea ce se va face în baza Legii nr. 10/2001 îl constituie art. 2 alin.

(1) lit. h) din această lege [art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001:

„orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără

temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale

administrației de stat”].

În speță s-a recunoscut caracterul

abuziv al preluării unei părți din imobilele revendicate, prin însăși emiterea

dispoziției de restituire în natură a terenului în suprafață de 1255 mp și a

magaziei existente pe acesta, astfel încât nu se poate reține că celelalte

imobile pentru care s-au solicitat despăgubiri prin echivalent și care au fost

preluate tot în baza Decretului nr. 83/1949, nu ar fi fost preluate abuziv de

către stat.

Așadar, instanța de apel a procedat

corect atunci când a anulat sentința primei instanțe și a constatat dreptul

reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile

aferente și terenul aferent.

Corect a fost respinsă și

contestația formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, acesta neavând

calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la speță și la prevederile Legii

nr. 10/2001.

În consecință, în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei Primăria comunei

Râfov ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Râfov împotriva deciziei nr. 1291 din 23 aprilie 2004 a Curții

de apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.