ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3100/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2003, reclamanta A.Ț.A. SA, a solicitat obligarea în solidar a pârâților C.L.A., R.A.D.M. Arad și A.P.L., la plata sumei de 293.347.521 lei cu titlu de despăgubiri civile și la 123.544.094 lei, reprezentând dobândă legală. Prin sentința civilă nr. 1637 din 31 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului C.L.A., pentru lipsa calității procesuale pasive și a A.P.L. Arad, pe fond, luând act de renunțarea la judecată împotriva pârâtei R.A.D.M. Arad.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a criticat hotărârea primei instanțe, cu motivarea că temeiul de drept care a stat la baza pronunțării soluției de respingere nu corespunde situației de fapt astfel cum a rezultat din procesul verbal întocmit de poliția Arad la data evenimentului, cauza producerii accidentului rutier fiind nefuncționarea semaforului aflat pe drumul cu prioritate și nu nerespectarea semnificațiilor indicatorului de reglementare a priorității. Astfel, autoturismul aflat pe drumul cu prioritate și-a continuat drumul intrând în coliziune cu autoturismul care rula pe drumul perpendicular, unde semaforul indica verde.

În astfel de împrejurări, s-a susținut că nu sunt incidente prevederile art. 11 din decretul nr. 328/1977, în vigoare la data producerii accidentului, nici unul din conducătorii auto nefiind găsiți vinovați de producerea accidentului, poliția Arad stabilind drept cauză a producerii accidentului nefuncționarea semaforului pe drumul cu prioritate, încât soluția legală și temeinică este aceea de obligare în solidar a pârâtelor la plata despăgubirilor civile. Prin decizia civilă nr. 245 din 6 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, apelul a fost admis, iar sentința schimbată în sensul că pârâtul C.L.A. a fost obligat la plata despăgubirilor, iar față de A.P.L.

Arad acțiunea a fost respinsă, menținându-se restul dispozițiilor. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a reținut o situație de fapt greșită deoarece, cauza accidentului conform procesului verbal de constatare este funcționarea defectuoasă a semafoarelor aflate în intersecție și calitate procesuală pasivă în cauză are pârâtul I C.L.A., pârâta II A.P.L. fiind doar un departament local cu atribuții în organizarea circulației rutiere care se află în subordinea pârâtului I, fără a avea însă patrimoniu propriu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul C.L.A. Pârâtul C.L.A. a invocat nelegalitatea hotărârii, deoarece reclamanta a încălcat dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., neîndeplinind procedura concilierii prealabile față de acesta, iar față de intimatul – pârât A.P.L. Arad este viciată prin lipsa procesului verbal de conciliere. De asemenea, instanța de apel a dat o rezolvare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 195/2001, respectiv H.C.L.M. nr. 209/2003 și Regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei II din care rezultă că aceasta din urmă este o persoană juridică de drept public și vizează interesul local al Municipiului Arad, iar mijloacele de semnalizare rutieră, precum și orice alte dispozitive speciale de acest fel se execută, se instalează și se întrețin prin grija administratorului drumului public, în speță, pârâta II.

Pe fond, a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a pus temei pe constatările procesului verbal încheiat de organul de poliție, care este inform neconținând nici o rezoluțiune și nici nu îi este opozabil, la constatare nefiind convocat și reprezentantul celui care administrează drumul, iar culpa aparține, conform art. 54 din O.U.G. nr. 195/2001, conducătorilor auto care au obligația să respecte indicatoarele de circulație existente în intersecție în cazul unei eventuale nefuncționări a semafoarelor. În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamanta a criticat hotărârea pentru nerespectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța de apel acordând cheltuieli de judecată doar în apel, deși prin admiterea acestuia și schimbarea soluției pronunțată de către instanța de fond în sensul admiterii acțiunii trebuiau acordate și cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea fondului.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul pârâtului este nefondat, iar recursul reclamantei este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. La fond, s-a invocat de către pârâți inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., excepția la care au renunțat încât, instanța nu a mai analizat-o, recurentul pârât reiterând-o în recurs. Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că s-a îndeplinit, lipsa procesului verbal de conciliere neechivalând cu o viciere, acțiunea fiind introdusă după 30 de zile de la primirea convocării de către pârâți. Referitor la lipsa calității procesuale pasive a C.L.A.

se constată că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primării, ca autorități executive, iar decretul nr. 328/1966 (în vigoare la momentul producerii accidentului) stabilește la art. 10 că mijloacele de semnalizare rutieră precum și orice alte dispozitive sau lucrări care servesc la semnalizarea pe drumurile publice, se execută și se întrețin de organele de stat care potrivit legii, administrează drumurile publice dispoziții care se regăsesc și în O.U.G. nr. 195/2001 ori, accidentul rutier s-a produs în orașul Arad, iar administrarea acestor drumuri de interes local se face de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora, conform art. 22 din O.G.

nr. 43/1997 republicată, atribuție stabilită și de art. 38 alin. (2) lit. f) și l din Legea nr. 215/2001. Pe de altă parte, potrivit H.C.L.M. Arad nr. 124/2001 și a H.C.L.M. nr. 209/2003, prin care s-a aprobat modificarea și completarea regulamentului de funcționare a A.P.L., rezultă că acesta are personalitate juridică și este organizat sub autoritatea C.L.A., având atribuții în domeniu, dar aceasta nu exclude lipsa calității procesuale pasive a recurentului pârât în raport de textele de lege sus evocate și avute în vedere și de către instanța de apel, iar schimbarea hotărârii și antrenarea răspunderii solidare nu poate avea loc în lipsa recursului reclamantei sub acest aspect. Pe fond, procesul verbal de constatare, întocmit de poliția Arad ca organ competent prevăzut de lege are valoare de înscris autentic în sensul art. 1171 C. civ.

și face probă completă în cauză, așa cum a reținut și instanța de apel, iar potrivit conținutului acestuia cauza accidentului a fost funcționarea necorespunzătoare a semafoarelor și nu nefuncționarea acestora pentru a fi incidente dispozițiile legale în materie de circulație rutieră care să atragă răspunderea conducătorilor auto, așa cum a reținut instanța de fond. Așa fiind, sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale fiind dovedite fapta ilicită constând în omisiunea în îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere a mijloacelor de semnalizare rutieră, prejudiciul constând în contravaloare reparațiilor pentru remedierea avariilor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum rezultă din procesul verbal al organului de poliție și vinovăția persoanelor responsabile de producerea prejudiciului.

Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului este nefondat. Analizând recursul reclamantei se constată că, într-adevăr aceasta a efectuat cheltuieli de judecată și în fața instanței de fond încât, admițând apelul și, pe cale de consecință și acțiunea prin modificarea sentinței, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să oblige pârâtul căzut în pretenții și la aceste cheltuieli de judecată care, potrivit actelor de la dosar sunt de 1.598.027 lei, în total, la fond și în apel 19.332.833 lei sens în care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei și se va schimba decizia curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.Ț.A. SA, împotriva deciziei nr. 245/ A din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul că obligă pârâta C.L.A. la plata sumei de 19.332.833 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel, menținând restul dispozițiilor deciziei. Respinge recursul declarat de pârâta C.L.A., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 mai 2005.