ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3100/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12

noiembrie 2003, reclamanta A.Ț.A. SA, a solicitat obligarea în solidar a

pârâților C.L.A., R.A.D.M. Arad și A.P.L., la plata sumei de 293.347.521 lei cu

titlu de despăgubiri civile și la 123.544.094 lei, reprezentând dobândă legală.

Prin sentința civilă nr. 1637 din 31

martie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad a respins acțiunea formulată

împotriva pârâtului C.L.A., pentru lipsa calității procesuale pasive și a A.P.L.

Arad, pe fond, luând act de renunțarea la judecată împotriva pârâtei R.A.D.M.

Arad.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, care a criticat hotărârea primei instanțe, cu

motivarea că temeiul de drept care a stat la baza pronunțării soluției de

respingere nu corespunde situației de fapt astfel cum a rezultat din procesul verbal

întocmit de poliția Arad la data evenimentului, cauza producerii accidentului

rutier fiind nefuncționarea semaforului aflat pe drumul cu prioritate și nu

nerespectarea semnificațiilor indicatorului de reglementare a priorității.

Astfel, autoturismul aflat pe drumul

cu prioritate și-a continuat drumul intrând în coliziune cu autoturismul care

rula pe drumul perpendicular, unde semaforul indica verde.

În astfel de împrejurări, s-a

susținut că nu sunt incidente prevederile art. 11 din decretul nr. 328/1977, în

vigoare la data producerii accidentului, nici unul din conducătorii auto

nefiind găsiți vinovați de producerea accidentului, poliția Arad stabilind

drept cauză a producerii accidentului nefuncționarea semaforului pe drumul cu

prioritate, încât soluția legală și temeinică este aceea de obligare în solidar

a pârâtelor la plata despăgubirilor civile.

Prin decizia civilă nr. 245 din 6

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, apelul a fost admis, iar sentința schimbată în

sensul că pârâtul C.L.A. a fost obligat la plata despăgubirilor, iar față de A.P.L.

Arad acțiunea a fost respinsă, menținându-se restul dispozițiilor.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prima instanță a reținut o situație de fapt

greșită deoarece, cauza accidentului conform procesului verbal de constatare

este funcționarea defectuoasă a semafoarelor aflate în intersecție și calitate

procesuală pasivă în cauză are pârâtul I C.L.A., pârâta II A.P.L. fiind doar un

departament local cu atribuții în organizarea circulației rutiere care se află

în subordinea pârâtului I, fără a avea însă patrimoniu propriu.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanta și pârâtul C.L.A.

Pârâtul C.L.A. a invocat nelegalitatea

hotărârii, deoarece reclamanta a încălcat dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., neîndeplinind procedura concilierii prealabile față de acesta, iar

față de intimatul – pârât A.P.L. Arad este viciată prin lipsa procesului verbal

de conciliere.

De asemenea, instanța de apel a dat

o rezolvare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la

dispozițiile O.U.G. nr. 195/2001, respectiv H.C.L.M. nr. 209/2003 și

Regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei II din care rezultă că

aceasta din urmă este o persoană juridică de drept public și vizează interesul

local al Municipiului Arad, iar mijloacele de semnalizare rutieră, precum și

orice alte dispozitive speciale de acest fel se execută, se instalează și se

întrețin prin grija administratorului drumului public, în speță, pârâta II.

Pe fond, a susținut că, în mod

greșit, instanța de apel a pus temei pe constatările procesului verbal încheiat

de organul de poliție, care este inform neconținând nici o rezoluțiune și nici

nu îi este opozabil, la constatare nefiind convocat și reprezentantul celui

care administrează drumul, iar culpa aparține, conform art. 54 din O.U.G. nr. 195/2001,

conducătorilor auto care au obligația să respecte indicatoarele de circulație

existente în intersecție în cazul unei eventuale nefuncționări a semafoarelor.

În drept, a invocat dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta a criticat hotărârea

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța de apel

acordând cheltuieli de judecată doar în apel, deși prin admiterea acestuia și

schimbarea soluției pronunțată de către instanța de fond în sensul admiterii

acțiunii trebuiau acordate și cheltuielile de judecată ocazionate cu

soluționarea fondului.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul pârâtului este nefondat,

iar recursul reclamantei este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

La fond, s-a invocat de către pârâți

inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., excepția la care au renunțat încât, instanța nu a mai analizat-o,

recurentul pârât reiterând-o în recurs.

Din înscrisurile aflate la dosar,

rezultă că s-a îndeplinit, lipsa procesului verbal de conciliere neechivalând

cu o viciere, acțiunea fiind introdusă după 30 de zile de la primirea

convocării de către pârâți.

Referitor la lipsa calității

procesuale pasive a C.L.A. se constată că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.

215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia

locală sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primării, ca

autorități executive, iar decretul nr. 328/1966 (în vigoare la momentul

producerii accidentului) stabilește la art. 10 că mijloacele de semnalizare

rutieră precum și orice alte dispozitive sau lucrări care servesc la

semnalizarea pe drumurile publice, se execută și se întrețin de organele de

stat care potrivit legii, administrează drumurile publice dispoziții care se

regăsesc și în O.U.G. nr. 195/2001 ori, accidentul rutier s-a produs în orașul

Arad, iar administrarea acestor drumuri de interes local se face de către

consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora, conform art. 22

din O.G. nr. 43/1997 republicată, atribuție stabilită și de art. 38 alin. (2) lit.

f) și l din Legea nr. 215/2001.

Pe de altă parte, potrivit H.C.L.M.

Arad nr. 124/2001 și a H.C.L.M. nr. 209/2003, prin care s-a aprobat modificarea

și completarea regulamentului de funcționare a A.P.L., rezultă că acesta are

personalitate juridică și este organizat sub autoritatea C.L.A., având

atribuții în domeniu, dar aceasta nu exclude lipsa calității procesuale pasive

a recurentului pârât în raport de textele de lege sus evocate și avute în

vedere și de către instanța de apel, iar schimbarea hotărârii și antrenarea

răspunderii solidare nu poate avea loc în lipsa recursului reclamantei sub

acest aspect.

Pe fond, procesul verbal de

constatare, întocmit de poliția Arad ca organ competent prevăzut de lege are

valoare de înscris autentic în sensul art. 1171 C. civ. și face probă completă

în cauză, așa cum a reținut și instanța de apel, iar potrivit conținutului

acestuia cauza accidentului a fost funcționarea necorespunzătoare a

semafoarelor și nu nefuncționarea acestora pentru a fi incidente dispozițiile

legale în materie de circulație rutieră care să atragă răspunderea

conducătorilor auto, așa cum a reținut instanța de fond.

Așa fiind, sunt întrunite toate

elementele răspunderii civile delictuale fiind dovedite fapta ilicită constând

în omisiunea în îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere a mijloacelor

de semnalizare rutieră, prejudiciul constând în contravaloare reparațiilor

pentru remedierea avariilor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și

prejudiciu, așa cum rezultă din procesul verbal al organului de poliție și

vinovăția persoanelor responsabile de producerea prejudiciului.

Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul pârâtului este nefondat.

Analizând recursul reclamantei se

constată că, într-adevăr aceasta a efectuat cheltuieli de judecată și în fața

instanței de fond încât, admițând apelul și, pe cale de consecință și acțiunea

prin modificarea sentinței, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., instanța

de apel trebuia să oblige pârâtul căzut în pretenții și la aceste cheltuieli de

judecată care, potrivit actelor de la dosar sunt de 1.598.027 lei, în total, la

fond și în apel 19.332.833 lei sens în care, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va admite recursul reclamantei și se va schimba decizia curții

de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.Ț.A. SA, împotriva deciziei nr. 245/ A din 6 septembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia recurată în sensul că obligă pârâta C.L.A. la plata sumei de

19.332.833 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel, menținând restul

dispozițiilor deciziei.

Respinge recursul declarat de pârâta

C.L.A., împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 mai 2005.