ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 508 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iași a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul P.A.C., petentul fiind obligat să achite suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că sentința penală nr. 581/2001 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus condamnarea revizuientului a rămas definitivă prin decizia penală nr. 58 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Iași și prin decizia penală nr. 4303 din 111 octombrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Susținerile revizuientului au fost examinate și înlăturate de instanțele de control judiciar care au stabilit, cu certitudine, vinovăția inculpatului în comiterea faptei, astfel cum a rezultat din depozițiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor J.E.

și F.V. și ale coinculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunii. Întrucât prin cererea de revizuire condamnatul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării cauzei, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., text pe care revizuientul a înțeles să-și întemeieze în drept cererea formulată. Împrejurarea că în dovedirea susținerilor acesta a propus reaudierea coinculpaților nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca faptele și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, nu mijloacele de probă. Este, de altfel inadmisibil, ca pe calea excepțională a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul P.A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținându-se că este nevinovat, că nu a participat la săvârșirea infracțiunii, fapt dovedit prin declarațiile extrajudiciare a coinculpaților. Prin decizia penală nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. 3428/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de condamnatul P.A.C. contra sentinței penale nr. 508 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o, fiind obligat apelantul de a plăti statului 200.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară pentru cazuri și condiții expres și limitativ prevăzute de lege.

Nevinovăția inculpatului a fost apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o în cursul judecății în ciclul procesual ordinar, instanțele stabilind faptele și încadrarea juridică, precum și răspunderea penală a inculpatului. Cum nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu au fost invocate astfel de fapte, prelungirea probatoriului într-o cale extraordinară de atac nu este admisibilă. În cauză nu sunt întrunite cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul P.A.C., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire. Examinând recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios instanța de apel a evaluat materialul probator administrat, în raport cu solicitările revizuientului condamnat, considerând că cererea de reaudiere a coinculpaților nu poate fi avută în vedere, deoarece aceștia au fost audiați de instanța de fond, declarațiile acestora fiind analizate coroborat în procesul de apreciere a materialului probator și verificat în căile de atac ordinare exercitate de inculpatul P.A.C.

De altfel, criticile invocate de revizuientul condamnat nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care condiționează ca faptele sau împrejurările descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv să fie noi și nicidecum la prelungirea probatoriului, prin reaudierea coinculpaților pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate, așa cum a solicitat recurentul condamnat. Astfel, în mod just, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe care au condus la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată, fiind făcută, astfel, o corectă aplicare a prevederilor legale, neatrăgând incidența art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2005.