ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 508

din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iași a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de petentul P.A.C., petentul fiind obligat să achite

suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că sentința penală nr. 581/2001 a

Tribunalului Iași prin care s-a dispus condamnarea revizuientului a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 58 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel

Iași și prin decizia penală nr. 4303 din 111 octombrie 2002 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Susținerile revizuientului

au fost examinate și înlăturate de instanțele de control judiciar care au

stabilit, cu certitudine, vinovăția inculpatului în comiterea faptei, astfel

cum a rezultat din depozițiile părții vătămate coroborate cu declarațiile

martorilor J.E. și F.V. și ale coinculpaților care au recunoscut săvârșirea

infracțiunii.

Întrucât prin cererea de

revizuire condamnatul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a

referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării cauzei, instanța

de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., text pe care revizuientul a înțeles să-și întemeieze în drept

cererea formulată.

Împrejurarea că în dovedirea

susținerilor acesta a propus reaudierea coinculpaților nu este de natură a duce

la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca faptele și

împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, nu mijloacele de probă.

Este, de altfel inadmisibil,

ca pe calea excepțională a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii

pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au

soluționat cauza.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul P.A.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie susținându-se că este nevinovat, că nu a participat la săvârșirea

infracțiunii, fapt dovedit prin declarațiile extrajudiciare a coinculpaților.

Prin decizia penală nr. 371

din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. 3428/2004

a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de condamnatul P.A.C. contra

sentinței penale nr. 508 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iași, pe care a

menținut-o, fiind obligat apelantul de a plăti statului 200.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară

pentru cazuri și condiții expres și limitativ prevăzute de lege.

Nevinovăția inculpatului a

fost apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o în cursul judecății în ciclul

procesual ordinar, instanțele stabilind faptele și încadrarea juridică, precum

și răspunderea penală a inculpatului.

Cum nu s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și

nu au fost invocate astfel de fapte, prelungirea probatoriului într-o cale

extraordinară de atac nu este admisibilă.

În cauză nu sunt întrunite

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar soluția dată de

instanța de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs condamnatul P.A.C., fără a arăta în scris

motivele. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire.

Examinând recursul declarat

de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios instanța de apel a evaluat materialul probator administrat,

în raport cu solicitările revizuientului condamnat, considerând că cererea de

reaudiere a coinculpaților nu poate fi avută în vedere, deoarece aceștia au

fost audiați de instanța de fond, declarațiile acestora fiind analizate

coroborat în procesul de apreciere a materialului probator și verificat în

căile de atac ordinare exercitate de inculpatul P.A.C.

De altfel, criticile

invocate de revizuientul condamnat nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care condiționează ca faptele sau

împrejurările descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, respectiv să fie noi și nicidecum la prelungirea probatoriului, prin

reaudierea coinculpaților pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate, așa cum a solicitat recurentul condamnat.

Astfel, în mod just,

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe care au condus la

respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată, fiind făcută,

astfel, o corectă aplicare a prevederilor legale, neatrăgând incidența art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Înalta Curte consideră

decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică, neconstatând nici

existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva

deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli

judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 371 din

21 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.