ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5525/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 259 din 8

martie 2004 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamantul V.C.,

în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SA Videle și pe cale de consecință: a

constatat nulitatea absolută a actelor intitulate „Contract de cesiune a

dreptului de eliberare de brevet”, înregistrată de pârâtă la 27 mai 2005 sub

nr. 1351 și „Contract de cesiune, înregistrat de aceeași pârâtă sub nr. 24831

din 21 august 2001; a dispus recunoașterea calității de cosolicitant a

reclamantului privind cererile de brevet invenție înregistrate la O.S.I.M. sub

nr. 200100510 din 10 mai 2005; a obligat pârâta la plata sumei de 1.148.000 lei

cheltuieli de judecată față de reclamantul V.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, între reclamantul V.C. și pârâta SC F.S. SA Videle, au

intervenit două contracte intitulate: contractul de cesiune a dreptului la

eliberare de brevet (7 mai 2001) și respectiv contract de concesiune (21 august

2001). Că, din cuprinsul actelor încheiate nu rezultă obiectul de activitate

care să constituie prestațiile la care părțile s-au obligat.

S-a mai reținut că, se impune

obligativitatea înscrierii în cuprinsul actelor încheiate de părți a obiectului

de activitate pentru ca acestea să fie valide în condițiile prevăzute de art. 948

C. civ. și art. 962 C. civ.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC F.S. SA împotriva sentinței civile nr. 259 din 8 martie

2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu reclamantul V.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, cele două contracte încheiate între părți, respectiv din 7

mai 2001 și din 21 august 2001, nu determină în cuprinsul lor obiectul sub

forma prestației beneficiarului cesiunii, adică a prețului datorat pentru

dreptul transmis de cealaltă parte, cu consecința constatării nulității respectivelor

contracte.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, a declarat recurs pârâta SC F.S. SA Videle criticând-o ca fiind

neteminică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente :

- Cum litigiul dedus judecății este

guvernat de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenții, reclamantul V.C. a

transmis pârâtei prin cele două contracte de cesiune un drept subiectiv,

respectiv dreptul de a solicita eliberarea unui brevet de invenție și nu însuși

un brevet de invenție susceptibil de a fi exploatat industrial.

- Acordul exprimat de către

inventator (reclamant) în convenția mai sus menționată nu presupune în mod

obligatoriu o contraprestație bănească în partea unității pârâte în cadrul

căreia s-a realizat invenția. Că, remunerarea autorului se găsește în art. 37

din Legea nr. 64/1991 republicată, potrivit căruia „pentru invențiile create și

realizate în condițiile art. 5 alin. (1) inventatorul beneficiază de drepturi

patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau după

caz cu titularul brevetului.

- Drepturile patrimoniale se

stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din

exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției.

- Instanțele în mod greșit au

reținut existența unei nulități absolute a celor două convenții încheiate între

părți, devreme ce „prețul” nu a reprezentat o condiție de valabilitate a

actului prin care s-a transmis dreptul de eliberare a brevetului de invenție.

Recursul este fondat.

Obiectul litigiului dintre

reclamantul V.C. și pârâta SC F.S. SA Videle îl constituie constatarea nulității

a două contracte de cesiune, respectiv: „Contractul de cesiune a dreptului la

eliberare de brevet” încheiat la data de 7 mai 2001 și „Contractul de cesiune”

încheiat la data de 21 august 2001, filele 7-8 din dosarul nr. 5367/2003 al

Tribunalului Teleorman anexat la dosarul cauzei.

Din cuprinsul primului contract

rezultă că reclamantul (cedentul) transferă cesionului (pârâtei) dreptul de

eliberarea brevetului pentru invenția cu titlu „Procedeu pentru protejarea

interioară anticorosivă și antierozivă a conductelor metalice cu mase plastice

extrudate și produselor realizate prin aplicarea procedeului” , iar cel de-al

doilea contract evidențiază faptul că cedentul (reclamantul) transferă

cesionului (pârâtei) dreptul la înregistrarea unei cereri internaționale și la

înscrierea priorității cererii de brevet de invenție înregistrată în România cu

nr. 2001005100A/2001.

Reclamantul nu este angajatul

pârâtei cu contract individual de muncă în condițiile Codului muncii ci în baza

unei convenții civile de prestări civile, fila 39 din dosarul de fond.

Litigiul dedus judecății este

guvernat de normele speciale ale Legii nr. 64/1991 republicată privind

brevetele de invenții. În acest sens, reclamantul a transmis pârâtei prin cele

două contracte de cesiune un drept subiectiv respectiv dreptul de a solicita

eliberarea unui brevet de invenție și nu însuși un brevet de invenție,

susceptibil de a fi exploatat industrial.

Cu alte cuvinte, cele două

„contracte de cesiune” mai sus invocate nu întrunesc elementele unui contract

încheiat în condițiile art. 948 C. civ., ci este vorba de o împuternicire dată

de reclamantul V.C. pârâtei SC F.S. SA Videle în vederea obținerii a două

brevete de invenție de la O.S,I.M.

În speță, nefiind vorba de contracte

de cesiune încheiate cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 948 C. civ,

reclamantul nu poate solicita constatarea nulității celor două „așa-zise”

contracte de concesiune.

Instanțele dând curs celor

solicitate de reclamant, au pronunțat o sentință netemeinică și dată cu

aplicarea greșită a legii.

De asemenea, instanțele au greșit și

pentru faptul că au dispus recunoașterea calității de cosolicitant al

reclamantului privind cererile pârâtei cebrevent de invenție, devreme ce între

părți nu a existat vreo astfel de înțelegere.

Eventualele probleme legate de

remunerarea autorului invenției (cedentului) sunt concretizate în art. 37 din

Legea nr. 64/1991 potrivit căruia „pentru invențiile create și realizate în

condițiile art. 6 alin. (1) cu clauză continuă și respectiv ale art. 5 alin. (2)

inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract

încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.

Drepturile patrimoniale se stabilesc

în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului

sau în funcție de aportul economic al invenției”.

Cu alte cuvinte „prețul” cuvenit

autorului despre care face vorbire reclamantul în cuprinsul acțiunii

introductive se stabilește ulterior depunerii cererii de eliberare a brevetului

de invenție.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va reține că motivele de recurs invocate se circumscriu termenilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va admite

recursul declarat de SC F.S. SA Videle împotriva deciziei civile nr. 1754 din

21 septembrie 2004 a Curții de Apel București.

Se va modifica decizia atacată,

apelul aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 259 din 9 martie 2004 a

Tribunalului Teleorman , pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge

acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de SC F.S. SA

Videle, împotriva deciziei nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul aceleași părți

împotriva sentinței civile nr. 259 din 8 martie 2004 a Tribunalului Teleorman,

pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 22 iunie 2005.