ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 6278/2003 și precizată ulterior, reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.U. SA Timișoara și SC S.A.U. SA Câmpeni, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 14.616 euro reprezentând indemnizația de asigurare din contractul de asigurări de bunuri din 4 ianuarie 2001, la 900.000.000 lei folos tras și la 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea interlocutorie din 13 ianuarie 2004, Tribunalul Alba a respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa concilierii prealabile a părților reglementată de prevederile art. 720 1 C. proc.

civ. și prescripția dreptului la acțiune al reclamantului, invocate de pârâta SC S.A.U. SA Timișoara. Prin sentința civilă nr. 505/ CA din 28 septembrie 2004, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.T. A fost obligată pârâta SC S.A.U. SA Timișoara, la plata sumei de 332.546.050 lei cu titlu de indemnizație de asigurare din contractul de asigurări de bunuri din 4 ianuarie 2001. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 900.000.000 lei cu titlu de folos netras și la plata daunelor morale. S-a respins acțiunea față de pârâta SC S.A.U. SA Câmpeni. S-au compensat cheltuielile de judecată până la limita sumei de 6.280.000 lei la care va fi obligată pârâta SC S.A.U.

SA Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul D.T. a încheiat cu pârâta SC S.A.U. SA contractul de asigurare de bunuri din 4 ianuarie 2001, prin care a asigurat un gater de tăiat lemne pentru valoarea de 650.000.000 lei, care a fost distrus prin incendiul din noaptea de 27 ianuarie 2001, împreună cu alte bunuri asigurate. Că reclamantul a notificat-o pe pârâta SC S.A.U. SA Câmpeni, care a refuzat plata indemnizației motivat de faptul că incendiul a fost provocat intenționat.

Că din probele dosarului nu rezultă faptul că incendiul a fost provocat și că în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de indemnizație sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, chiar dacă suma asigurată este mai mare, că valoarea gaterului la data producerii incendiului era de 354.336.000 lei, din care după incendiu se pot recupera 650 dolari S.U.A., din valorificarea fierului vechi rezultat, rămânând ca pârâta să achite reclamantului suma de 332.546.050 lei. Cu privire la celelalte pretenții s-a reținut că sunt nefondate în raport de prevederile Legii nr. 136/1995 și de probele dosarului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 309/ A din 10 decembrie 2004 a admis apelul reclamantului D.T., împotriva sentinței civile nr. 505/CA/2004 a Tribunalului Alba pe care a schimbat-o, în sensul că a obligat pârâta SC S.A.U. SA Timișoara la plata sumei de 332.546.050 lei actualizată în raport cu nivelul inflației calculat de la data de 1 februarie 2001 până la executarea hotărârii. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S.A.U. SA București, împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată pârâta la 38.085.000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamant. Împotriva menționatei decizii, pârâta SC S.A.U.

SA București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În criticile formulate, recurenta pârâtă susține în esență următoarele: - că instanța de apel a respins în mod cu totul eronat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din decretul nr. 167/1958, acțiunea fiind prescrisă, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7, 8 și 9; - că au fost aplicate incorect dispozițiile art. 7 și 16 lit. c) din decretul nr. 167/1958, reținându-se greșit că s-a început o executare împotriva sa în condițiile în care reclamantul nu a înregistrat nici o cerere în acest sens, interpretând greșit corespondența purtată între părți, ca fiind acte începătoare de executare; - că s-a invocat pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii de conciliere directă imperativ prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9, instanța apreciind eronat că, corespondența purtată are valoarea procedurii prealabile de conciliere; - că la pronunțarea deciziei s-a avut în vedere o expertiză tehnică extrajudiciară efectuată de expert G.V., care nu a fost încuviințată ca probă, încălcându-se principiile contradictorialității și dreptului său la apărare, care guvernează procesul civil și nu expertiza tehnică efectuată în cauză de expert tehnic G.A., care a stabilit fără dubiu că incendiul s-a datorat unui scurt circuit electric (art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.), caz în care operează excluderea specială din asigurare, prevăzută de art. 4 pct. 5 din C.S.A.C.C. 96; - că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin motivele de apel și prin acțiunea introductivă.

Recursul pârâtei urmează a se admite pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs care vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, conform art. 304 pct. 9, 7 și 8 C. proc. civ. este întemeiat. Potrivit art. 3 alin. (2) din decretul nr. 167/1958, în raporturile juridice care izvorăsc din asigurare termenul de prescripție este de doi ani, iar prin art. 7 alin. (1) din același decret se stabilește că prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. În materia contractelor de asigurare în general și de bunuri în special, dreptul la acțiune se naște la data producerii riscului asigurat, dată de la care asiguratul este îndreptățit să pretindă asigurătorului plata indemnizației din asigurare.

În cauză, din actele dosarului rezultă că data de la care începe să curgă termenul de prescripție este data de 28 ianuarie 2001, când a avut loc incendiul care a distrus bunul asigurat și nu data de 18 aprilie 2003 cum greșit a reținut instanța. Refuzul plății despăgubirii nu are nici o legătură cu începerea, întreruperea ori suspendarea termenului de prescripție. Astfel se constată că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit prevederile art. 16 lit. c) din decretul nr. 167/1958, apreciind că, corespondența purtată în perioada 27 februarie 2001 – 18 aprilie 2003, are valoare de act începător de executare. Cum dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la 28 ianuarie 2001, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de doi ani prevăzut de lege și s-a împlinit la 28 ianuarie 2003, anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată a reclamantei (15 octombrie 2003), se constată prescrisă acțiunea reclamantului.

În raport de această situație, dat fiind că excepția prescripției are prioritate în soluționarea recursului, nu se mai justifică analiza celorlalte motive de casare ce privesc fondul cauzei. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să admită recursul pârâtei, să modifice decizia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul D.T. ca nefondat, a admiterii apelului pârâtei declarat împotriva sentinței instanței de fond, care va fi schimbată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca prescrisă și să mențină restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea acțiunii față de pârâta SC U.A.C. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S.A.U. SA București, agenția Câmpeni, împotriva deciziei nr. 309/ A din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamant ca nefondat, admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 505/ CA din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Alba, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamantului D.T. ca prescrisă. Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea acțiunii față de pârâta SC S.A.U. SA Câmpeni. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.