ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5074/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.L.T. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.L. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună întoarcerea executării asupra sumei de 284.383.677 lei încasată la data de 23 iunie 2003 în baza unui titlu executoriu desființat. Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 404 1 și 2 C. proc. civ. și a susținut că după investirea contractului de leasing cu formulă executorie, la solicitarea pârâtei, s-a admis recursul declarat de SC M.L.T. SRL și s-a respins cererea de investire cu formulă executorie a contractului de leasing. Reclamanta a considerat că se impune restituirea sumei încasată în baza unui titlu executoriu desființat.

Judecătoria Târgu-Mureș prin sentința nr. 1545, pronunțată la data de 22 martie 2004 a respins acțiunea apreciind că desființarea încheierii prin care s-a investit contractul de leasing nu se încadrează în prevederile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., pentru ca reclamanta să fie îndreptățită să solicite pe cale separată întoarcerea executării. De asemenea s-a reținut că întoarcerea executării este subsecventă desființării titlului executoriu, iar împrejurările că datoria nu există nu puteau fi examinate decât pe calea contestației la executare întrucât acest motiv nu putea fi examinat într-o procedură de desființare a unui act premergător executării. Sentința a fost apelată de reclamantă în temeiul acelorași susțineri privind desființarea încheierii de investire cu formulă executorie care, potrivit susținerii reclamantei, a dus la pierderea caracterului executor al contractului de leasing, care are drept consecință restituirea sumelor încasate fără drept.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 109 din 3 iunie 2004 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința primei instanțe și în fond a admis acțiunea, a dispus întoarcerea executării și obligarea pârâtei SC G.L. SRL la plata sumei de 284.383.677 lei. Instanța de apel a apreciat că prin respingerea cererii de investire cu formulă executorie, contractul de leasing și-a pierdut forța și caracterul executoriu și ca urmare se impune întoarcerea executării. Împotriva acestei decizii pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC G.L. SRL, prin care a invocat motivele de casare /modificare prevăzute de art. 304 alin. (7), (8) și (9) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut: - Decizia pronunțată în apel este nemotivată întrucât nu conține decât un singur considerent în legătură cu cererea dedusă judecății.

- S-au aplicat greșit prevederile art. 404 1 și 404 2 C. proc. civ., întrucât prin decizia nr. 733/2003 a Tribunalului Mureș s-a respins cererea de investire cu formulă executorie fără să fie desființat titlul executoriu. Mai mult, a susținut recurenta, contestația la executare promovată de SC M.L.T. SRL, împotriva executării silite a fost respinsă prin sentința nr. 2868/2003. Recurenta a invocat și prevederile art. 373 3 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora încheierea de respingere a cererii de investire cu formulă executorie poate fi atacată cu recurs numai de către creditor.

Aceste dispoziții potrivit susținerii recurentei au fost încălcate întrucât recursul a fost declarat de debitoare împotriva încheierii de investire cu formulă executorie, iar soluția de admitere a recursului și de modificare a sentinței în sensul respingerii cererii de investire cu formulă executorie a contractului de leasing, care a constituit temeiul întoarcerii executării încalcă prevederile art. 404 1 și 404 2 C. proc. civ. În legătură cu aplicarea art. 404 2 C. proc. civ., recurenta a susținut că măsura restabilirii situației anterioare executării poate fi dispusă de instanța care a desființat titlul și nu pe calea unei acțiuni separate. - Contractul de leasing nu a fost anulat sau desființat, iar intimata până în prezent nu a contestat printr-o cerere legalitatea acestuia ceea ce demonstrează încălcarea art. 404 1 C. proc.

civ. Pentru aceste motive recurenta a solicitat casarea deciziei pronunțată în apel și în fond menținerea soluției pronunțată în primă instanță. Intimata prin întâmpinare și concluziile scrise a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea este motivată logic din considerente, iar întoarcerea executării trebuia dispusă pentru motivul că formalitățile de investire au fost desființate, ceea ce înseamnă că în cauză, contractul de leasing, nu constituie titlu executor. A mai susținut că verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 51/1997 în legătură cu valabilitatea contractului a fost făcută în soluționarea recursului său promovat împotriva încheierii de investire cu formulă executorie, iar neîndeplinirea condițiilor respective a avut drept consecință constatarea inexistenței titlului, respectiv a contractului de leasing.

Înainte de a trece la examinarea motivelor de recurs s-a luat în examinare așa cum s-a consemnat și în dezbaterile de ședință, excepția privind admisibilitatea cererii de întoarcere a executării silite pe cale separată cu privire specială și asupra competenței atât în primă instanță cât și în căile de atac. Excepția invocată supune examinării două aspecte și anume: dacă întoarcerea executării prin cerere separată se adresează în toate situațiile instanței de executare și dacă sintagma „instanța competentă potrivit legii”, înseamnă instanța de executare conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Pentru a răspunde la această problemă trebuie observat că art. 404 2 introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare a instanței.

Primele două alineate ale art. 404 2 C. proc. civ., se referă la situația în care întoarcerea executării se cere pe cale accesorie instanței de executare care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este Judecătoria dacă legea nu dispune altfel. Alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ., reglementează situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), pe calea unei cereri accesorii. Textul trimite pentru o astfel de cerere care se formulează pe cale separată la „instanța competentă conform legii” prin care se înțelege instanța determinată potrivit dispozițiilor de competență materială în primă instanță, conform Titlului I C. proc. civ.

Întrucât competența este reglementată de norme imperative, în situația prevăzută de alin. (3) art. 404 2 C. proc. civ., nu se poate admite că normele de competență se aplică prin analogie sau prin extinderea dispozițiilor alin. (1) și (2) ale art. 404 2 C. proc. civ. și la o situație, reglementată distinct. În ce privește motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. și va reține că decizia pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea temeiurilor de drept care reglementează întoarcerea executării cât și a dispozițiilor legale referitoare la titlul executor și la semnificația formalităților care sunt anterioare executării silite.

Din prevederile art. 372 C. proc. civ., rezultă că „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu”. În același context art. 374 C. proc. civ., stabilește că „nici o hotărâre nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie, cu excepțiile prevăzute de lege pe care le putem examina, în raport de art. 376 C. proc. civ., care se referă și la alte hotărâri și înscrisuri prevăzute de lege care, pentru a deveni executorii, se investesc cu formulă executorie, iar în această ultimă categorie intră și contractul de leasing în discuție. Prin urmare există o distincție clară pe care legea o face între titlul executoriu care servește la pornirea executării silite prin faptul că prin conținutul lui confirmă existența unei creanțe și executarea silită care reprezintă mijlocul de realizare prin constrângere a drepturilor recunoscute în titlu.

Acesta era contextul în care trebuia făcută analiza motivelor de apel cu respectarea art. 404 1 și art. 404 2 C. proc. civ. După cum se poate observa, „Întoarcerea executării” este reglementată procedural după capitolul „Contestația la executare”, după reglementările referitoare la titlul executor și „Sesizarea organului de executare”, aceasta fiind o dovadă în plus că problema întoarcerii executării este în strânsă legătură cu procedurile premergătoare punerii în executare. Aceste proceduri în caz de desființare nu constituie temei pentru întoarcerea executării. În acest sens trebuie observat conținutul art. 404 1 C. proc. civ., care stabilește expres că „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare”.

Articolul citat enunță pe de o parte cazurile în care se poate dispune întoarcerea executării, desființarea titlului sau a executării silite, iar pe de altă parte se referă la drepturile care decurg din această desființare a titlului sau a executării însăși. Trecând peste aceste prevederi, instanța de apel a analizat întoarcerea executării fără să verifice dacă titlul executor sau actele de executare au fost anulate sau desființate și dacă există temei pentru a dispune restabilirea situației anterioare care, de altfel, s-a cerut pentru prima dată în apel, cererea de primă instanță referindu-se doar la întoarcerea executării.

Din dezbaterile și actele dosarului făcute în fața celorlalte instanțe ca de altfel din notele de concluzii depuse în combaterea recursului rezultă aspecte de fond legate de titlul executor, contractul de leasing, care nu au fost lămurite, cum ar fi existența pe rol a unui alt litigiu care privește aceeași sumă, și care vizează același contract de leasing cât și aspecte care privesc aplicarea art. V lit. i) din contractul de leasing și nu în ultimul rând compensarea unor sume (note de concluzii recurs). Prin urmare nu se poate pune problema, cum greșit s-a reținut prin decizia recurată că într-o cerere care viza investirea cu formulă executorie s-a examinat, altfel decât formal valabilitatea titlului și că această analiză făcută într-o cale de atac inadmisibilă pentru debitor constituie temei pentru întoarcerea executării.

În toate situațiile așa cum rezultă din dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării se poate dispune în cazul în care s-a desființat titlul (aspect neverificat de instanța de apel) sau actele de executare. Investirea cu formulă executorie nu constituie act de executare ci un act premergător executării, cerut de lege pentru întocmirea dosarului de executare, după care se declanșează procedura executării prin acte de executare silită. Un alt aspect peste care s-a trecut datorită părților care nu au prezentat situația de fapt însoțită și de actele pe care s-au bazat susținerile lor îl constituie respingerea unei contestații la executare, după ce s-a încasat suma în litigiu, moment ulterior investirii contractului de leasing cu formulă executorie.

Și această împrejurare era de natură să clarifice odată în plus natura cererii care trebuia examinată în calea de atac a apelului. Din considerentele de mai sus rezultă că soluția instanței de apel nu se bazează pe o situație de fapt deplin stabilită, în limitele investirii, și cum potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a dispozițiilor legale, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, pentru motivul analizat care face de prisos analiza punctuală a celorlalte două motive urmează a se admite recursul, și casând decizia atacată se va trimite cauza în vederea rejudecării instanței competente potrivit art. II (1) din Legea nr. 219/1995, raportat la art. 282 1 și art. 299 alin. (2) C. proc.

civ. Art. II din Legea nr. 219/1995 stabilește că procesele în curs de judecată, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile. Întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., potrivit analizei precedente cât și dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., calea de atac desființată se va califica potrivit competențelor rezultând din dispozițiile citate de către Tribunalul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC G.L. SRL, împotriva deciziei nr. 109/ A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, casează decizia recurată și trimite dosarul Tribunalului Mureș, pentru rejudecare, cu respectarea art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2005.