ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5074/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5074/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M.L.T. SRL a chemat-o

în judecată pe pârâta SC G.L. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va

pronunța să se dispună întoarcerea executării asupra sumei de 284.383.677 lei

încasată la data de 23 iunie 2003 în baza unui titlu executoriu desființat. Reclamanta

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 404

1 și 2

C. proc. civ.

și a susținut că după investirea contractului de leasing cu formulă executorie,

la solicitarea pârâtei, s-a admis recursul declarat de SC M.L.T. SRL și s-a

respins cererea de investire cu formulă executorie a contractului de leasing.

Reclamanta a considerat că se impune restituirea sumei încasată în baza unui

titlu executoriu desființat.

Judecătoria Târgu-Mureș prin

sentința nr. 1545, pronunțată la data de 22 martie 2004 a respins acțiunea

apreciind că desființarea încheierii prin care s-a investit contractul de

leasing nu se încadrează în prevederile art. 404

1

alin. (1) C. proc.

civ., pentru ca reclamanta să fie îndreptățită să solicite pe cale separată

întoarcerea executării. De asemenea s-a reținut că întoarcerea executării este

subsecventă desființării titlului executoriu, iar împrejurările că datoria nu

există nu puteau fi examinate decât pe calea contestației la executare întrucât

acest motiv nu putea fi examinat într-o procedură de desființare a unui act

premergător executării.

Sentința a fost apelată de

reclamantă în temeiul acelorași susțineri privind desființarea încheierii de

investire cu formulă executorie care, potrivit susținerii reclamantei, a dus la

pierderea caracterului executor al contractului de leasing, care are drept

consecință restituirea sumelor încasate fără drept.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 109 din 3 iunie 2004 a admis apelul reclamantei, a desființat

sentința primei instanțe și în fond a admis acțiunea, a dispus întoarcerea

executării și obligarea pârâtei SC G.L. SRL la plata sumei de 284.383.677 lei.

Instanța de apel a apreciat că prin respingerea cererii de investire cu formulă

executorie, contractul de leasing și-a pierdut forța și caracterul executoriu

și ca urmare se impune întoarcerea executării.

Împotriva acestei decizii pronunțată

în apel a declarat recurs pârâta SC G.L. SRL, prin care a invocat motivele de

casare /modificare prevăzute de art. 304 alin. (7), (8) și (9) C. proc. civ.,

în argumentarea cărora a susținut:

- Decizia pronunțată în apel este

nemotivată întrucât nu conține decât un singur considerent în legătură cu

cererea dedusă judecății.

- S-au aplicat greșit prevederile art.

404

1

și 404

2

C. proc. civ., întrucât prin decizia nr. 733/2003

a Tribunalului Mureș s-a respins cererea de investire cu formulă executorie

fără să fie desființat titlul executoriu. Mai mult, a susținut recurenta,

contestația la executare promovată de SC M.L.T. SRL, împotriva executării

silite a fost respinsă prin sentința nr. 2868/2003. Recurenta a invocat și

prevederile art. 373

3

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

încheierea de respingere a cererii de investire cu formulă executorie poate fi

atacată cu recurs numai de către creditor. Aceste dispoziții potrivit

susținerii recurentei au fost încălcate întrucât recursul a fost declarat de

debitoare împotriva încheierii de investire cu formulă executorie, iar soluția

de admitere a recursului și de modificare a sentinței în sensul respingerii

cererii de investire cu formulă executorie a contractului de leasing, care a

constituit temeiul întoarcerii executării încalcă prevederile art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ.

În legătură cu aplicarea art. 404

2

C. proc. civ., recurenta a susținut că măsura restabilirii situației anterioare

executării poate fi dispusă de instanța care a desființat titlul și nu pe calea

unei acțiuni separate.

- Contractul de leasing nu a fost

anulat sau desființat, iar intimata până în prezent nu a contestat printr-o

cerere legalitatea acestuia ceea ce demonstrează încălcarea art. 404

1

C. proc. civ.

Pentru aceste motive recurenta a

solicitat casarea deciziei pronunțată în apel și în fond menținerea soluției

pronunțată în primă instanță.

Intimata prin întâmpinare și

concluziile scrise a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea este

motivată logic din considerente, iar întoarcerea executării trebuia dispusă

pentru motivul că formalitățile de investire au fost desființate, ceea ce

înseamnă că în cauză, contractul de leasing, nu constituie titlu executor. A

mai susținut că verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 din O.G.

nr. 51/1997 în legătură cu valabilitatea contractului a fost făcută în

soluționarea recursului său promovat împotriva încheierii de investire cu

formulă executorie, iar neîndeplinirea condițiilor respective a avut drept

consecință constatarea inexistenței titlului, respectiv a contractului de

leasing.

Înainte de a trece la examinarea

motivelor de recurs s-a luat în examinare așa cum s-a consemnat și în dezbaterile

de ședință, excepția privind admisibilitatea cererii de întoarcere a executării

silite pe cale separată cu privire specială și asupra competenței atât în primă

instanță cât și în căile de atac.

Excepția invocată supune examinării

două aspecte și anume: dacă întoarcerea executării prin cerere separată se

adresează în toate situațiile instanței de executare și dacă sintagma „instanța

competentă potrivit legii”, înseamnă instanța de executare conform art. 373 alin.

(2) C. proc. civ.

Pentru a răspunde la această

problemă trebuie observat că art. 404

2

introdus prin O.U.G. nr. 138/2000,

reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de

întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare a instanței.

Primele două alineate ale art. 404

2

C. proc. civ., se referă la situația în care întoarcerea executării se cere pe

cale accesorie instanței de executare care, potrivit art. 373 alin. (2) C.

proc. civ., este Judecătoria dacă legea nu dispune altfel.

Alin. (3) al art. 404

2

C.

proc. civ., reglementează situația în care nu s-a dispus restabilirea situației

anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), pe calea unei cereri

accesorii. Textul trimite pentru o astfel de cerere care se formulează pe cale

separată la „instanța competentă conform legii” prin care se înțelege instanța

determinată potrivit dispozițiilor de competență materială în primă instanță,

conform Titlului I C. proc. civ.

Întrucât competența este

reglementată de norme imperative, în situația prevăzută de alin. (3) art. 404

2

C. proc. civ., nu se poate admite că normele de competență se aplică prin

analogie sau prin extinderea dispozițiilor alin. (1) și (2) ale art. 404

2

C. proc. civ. și la o situație, reglementată distinct.

În ce privește motivele de recurs

invocate de recurentă, Curtea va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304

alin. (9) C. proc. civ. și va reține că decizia pronunțată în apel a fost dată

cu încălcarea temeiurilor de drept care reglementează întoarcerea executării

cât și a dispozițiilor legale referitoare la titlul executor și la semnificația

formalităților care sunt anterioare executării silite. Din prevederile art. 372

C. proc. civ., rezultă că „Executarea silită se va efectua numai în temeiul

unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii

constituie titlu executoriu”. În același context art. 374 C. proc. civ.,

stabilește că „nici o hotărâre nu se va putea executa dacă nu este investită cu

formulă executorie, cu excepțiile prevăzute de lege pe care le putem examina,

în raport de art. 376 C. proc. civ., care se referă și la alte hotărâri și

înscrisuri prevăzute de lege care, pentru a deveni executorii, se investesc cu

formulă executorie, iar în această ultimă categorie intră și contractul de

leasing în discuție.

Prin urmare există o distincție

clară pe care legea o face între titlul executoriu care servește la pornirea

executării silite prin faptul că prin conținutul lui confirmă existența unei

creanțe și executarea silită care reprezintă mijlocul de realizare prin constrângere

a drepturilor recunoscute în titlu.

Acesta era contextul în care trebuia

făcută analiza motivelor de apel cu respectarea art. 404

1

și art.

404

2

C. proc. civ. După cum se poate observa, „Întoarcerea

executării” este reglementată procedural după capitolul „Contestația la

executare”, după reglementările referitoare la titlul executor și „Sesizarea

organului de executare”, aceasta fiind o dovadă în plus că problema întoarcerii

executării este în strânsă legătură cu procedurile premergătoare punerii în executare.

Aceste proceduri în caz de desființare nu constituie temei pentru întoarcerea

executării.

În acest sens trebuie observat

conținutul art. 404

1

C. proc. civ., care stabilește expres că „În

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea

situației anterioare”. Articolul citat enunță pe de o parte cazurile în care se

poate dispune întoarcerea executării, desființarea titlului sau a executării

silite, iar pe de altă parte se referă la drepturile care decurg din această

desființare a titlului sau a executării însăși.

Trecând peste aceste prevederi,

instanța de apel a analizat întoarcerea executării fără să verifice dacă titlul

executor sau actele de executare au fost anulate sau desființate și dacă există

temei pentru a dispune restabilirea situației anterioare care, de altfel, s-a

cerut pentru prima dată în apel, cererea de primă instanță referindu-se doar la

întoarcerea executării. Din dezbaterile și actele dosarului făcute în fața

celorlalte instanțe ca de altfel din notele de concluzii depuse în combaterea

recursului rezultă aspecte de fond legate de titlul executor, contractul de

leasing, care nu au fost lămurite, cum ar fi existența pe rol a unui alt

litigiu care privește aceeași sumă, și care vizează același contract de leasing

cât și aspecte care privesc aplicarea art. V lit. i) din contractul de leasing

și nu în ultimul rând compensarea unor sume (note de concluzii recurs).

Prin urmare nu se poate pune

problema, cum greșit s-a reținut prin decizia recurată că într-o cerere care

viza investirea cu formulă executorie s-a examinat, altfel decât formal

valabilitatea titlului și că această analiză făcută într-o cale de atac

inadmisibilă pentru debitor constituie temei pentru întoarcerea executării. În

toate situațiile așa cum rezultă din dispozițiile art. 404

2

C. proc.

civ., restabilirea situației anterioare executării se poate dispune în cazul în

care s-a desființat titlul (aspect neverificat de instanța de apel) sau actele

de executare.

Investirea cu formulă executorie nu

constituie act de executare ci un act premergător executării, cerut de lege

pentru întocmirea dosarului de executare, după care se declanșează procedura

executării prin acte de executare silită.

Un alt aspect peste care s-a trecut

datorită părților care nu au prezentat situația de fapt însoțită și de actele

pe care s-au bazat susținerile lor îl constituie respingerea unei contestații

la executare, după ce s-a încasat suma în litigiu, moment ulterior investirii

contractului de leasing cu formulă executorie. Și această împrejurare era de

natură să clarifice odată în plus natura cererii care trebuia examinată în

calea de atac a apelului.

Din considerentele de mai sus

rezultă că soluția instanței de apel nu se bazează pe o situație de fapt deplin

stabilită, în limitele investirii, și cum potrivit art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului numai în scopul

aplicării corecte a dispozițiilor legale, la împrejurări de fapt ce au fost

deplin stabilite, pentru motivul analizat care face de prisos analiza punctuală

a celorlalte două motive urmează a se admite recursul, și casând decizia

atacată se va trimite cauza în vederea rejudecării instanței competente potrivit

art. II (1) din Legea nr. 219/1995, raportat la art. 282

1

și art. 299

alin. (2) C. proc. civ.

Art. II din Legea nr. 219/1995

stabilește că procesele în curs de judecată, precum și căile de atac se judecă

de instanțele competente potrivit legii. În caz de casare cu trimitere spre

rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin

aplicabile. Întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 404

2

alin.

(3) C. proc. civ., potrivit analizei precedente cât și dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., calea

de atac desființată se va califica potrivit competențelor rezultând din

dispozițiile citate de către Tribunalul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC G.L. SRL, împotriva deciziei nr. 109/ A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, casează decizia recurată și trimite dosarul Tribunalului Mureș,

pentru rejudecare, cu respectarea art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2005.