ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9349/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții D.V., B.A.S., D.C., S.M.

și B.C. au chemat în judecată pe pârâții SC R. SA și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând desființarea deciziei nr. 652/2002 emisă

de Consiliul de Administrație al SC R. SA și să se dispună în principal

restituirea în natură, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a

Fabricii de Cherestea Baia de Fier, județul Gorj și a terenului aferent în

suprafață de aproximativ 10.000 mp, situat în intravilanul comunei Baia de

Fier, județul Gorj, proprietatea autorilor părților, unitate ce a trecut în

proprietatea Statului Român conform Legii Naționalizării nr. 119/1948.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanții sunt moștenitorii legali, respectiv soția supraviețuitoare și fiii

autorului D.G.C., iar Fabrica de Cherestea Baia de Fier a aparținut autorilor

reclamanților.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 155 din 30 mai 2003 a admis în parte acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 formulată de reclamanți în contradictoriu cu SC

R. SA și A.P.A.P.S., a anulat Decizia nr. 652/2002 emisă de SC R. SA, a dispus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent corespunzător imobilelor, teren

și construcții de 2.697.801.540 lei; totodată, a respins acțiunea față de

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în speță, în raport cu situația privatizării societății pârâte

deținătoare sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

în sensul că solicitarea de restituire în natură a imobilelor nu este

admisibilă, reclamanții fiind îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin

echivalent corespunzător valorii acestora stabilită prin raportul de expertiză,

cu precizarea că din valoarea terenului în suprafață de 10.000 mp va fi dedusă

valoarea terenului solicitat prin acțiunea ce a format obiectul sentinței

civile nr. 310/2001, pronunțată de Judecătoria Novaci.

Măsurile reparatorii trebuie dispuse

în contradictoriu cu A.P.A.P.S., instituție publică implicată în privatizarea

societății comerciale pârâte, dar și în contradictoriu cu această societate ca

unitate deținătoare.

Reclamanta D.V. și pârâtele SC R. SA

și A.P.A.P.S. au declarat apel.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 414 din 5 decembrie 2003, a respins apelurile ca nefondate.

Instanța a reținut, în esență, că

sunt incidente în speță dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent

constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale,

tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare corespunzător valorii imobilelor

solicitate.

S-a mai reținut că măsurile

reparatorii trebuie dispuse în contradictoriu cu A.P.A.P.S., instituție publică

implicată în procesul de privatizare al societății comerciale pârâte, dar și în

contradictoriu cu această societate ca unitate deținătoare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta D.V. și pârâta SC R. SA.

Reclamanta D.V., prin recursul

formulat, a făcut un scurt istoric al cauzei.

Pârâta SC R. SA a arătat, în esență,

că, în cauză, se impune recalcularea valorii despăgubirilor stabilite, că

măsurile reparatorii trebuiau dispuse așa cum prevăd dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 10/2001. A mai susținut că se impune reanalizarea situației de fapt

și de drept și de aceea este necesară casarea hotărârilor pronunțate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se clarifica

temeinicia acțiunii în conformitate cu dispozițiile legale.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamanta D.V., acesta se constată nul.

Potrivit art. 302

1

C.

procv. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității

următoarele mențiuni: …lit. b) indicarea hotărârii care se atacă și lit. c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Or, reclamanta D.V. nu a precizat în

cererea de recurs hotărârea atacată și nici nu a indicat motivele pe care își

întemeiază cererea de recurs.

Recursul declarat de pârâta SC R. SA

va fi admis pentru cele ce urmează.

Imobilul ce face obiectul

prezentului litigiu a trecut în proprietatea Statului Român conform Legii

naționalizării nr. 119/1948, cu alte cuvinte a fost preluat cu titlu valabil și

nici una din părți nu a susținut altceva.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni încheiat de Fondul Proprietății de Stat cu SC R. SA, SC R.C. SRL

rezultă că societatea pârâtă a fost supusă privatizării prin

vânzarea-cumpărarea de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat, prin

contractul nr. MH 18 din 24 aprilie 2000.

Așa cum a precizat SC R. SA prin

adresa nr. 5110 din 15 noiembrie 2002, activele unei societăți comerciale sunt

formate din bunuri imobile și circulante, iar din bunurile imobile fac parte

mijloacele fixe și terenurile.

Capitalul social al societății cuprinde

valoarea tuturor activelor ei, iar acțiunile vândute cuprind valoare din

capitalul social, cu alte cuvinte, valoarea terenurilor și construcțiilor este

cuprinsă în capitalul social.

Fostul F.P.S., ulterior A.P.A.P.S.,

a fost subiect de drept implicat în privatizare.

În speță, sunt aplicabile

prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005.

Conform dispozițiilor legale

menționate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția

publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Astfel, reclamanții ar fi trebuit să

notifice A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S. și nu societatea privatizată.

Din moment ce persoanele

îndreptățite, conform legii, au notificat societatea privatizată, respectiv SC

R. SA, aceasta, în mod legal a emis Decizia nr. 652/2002, prin care a respins

cererea, îndrumând persoanele îndreptățite să se adreseze A.P.A.P.S.

Pe cale de consecință, contestația

reclamanților este nefondată, iar instanțele de fond și apel au greșit anulând

decizia menționată.

Totodată, prima instanță a greșit

atunci când a introdus în cauză A.P.A.P.S., deși nu fusese notificată și când a

dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către A.P.A.P.S. și

societatea privatizată, însă, în ceea ce privește A.P.A.P.S., actualul

A.V.A.S., soluția nu poate fi schimbată, deoarece aceasta nu a declarat recurs.

În ceea ce privește cererea A.V.A.S.

de aderare la recurs, aceasta este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 293 C.

procv. civ. coroborate cu art. 316 din același cod cuprind o normă specifică

apelului, neexistând instituția aderării la recurs.

Față de cele exprimate mai sus, se

impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate în parte, în sensul că se

va admite apelul declarat de SC R. SA și va fi schimbată în parte sentința, în

sensul că va fi admisă în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâtei

A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) și va fi obligată această pârâtă la acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de 2.697.801.540 lei

și va fi respinsă acțiunea față de SC R. SA și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Așa cum s-a arătat mai sus, recursul

reclamantei D.V. se constată nul, iar cererea de aderare la recurs formulată de

A.V.A.S. va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC

R. SA împotriva deciziei nr. 414 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează în parte decizia atacată, în

sensul că, păstrând dispozițiile referitoare la respingerea apelurilor

declarate de contestatoarea D.V. și intimata A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.),

admite apelul declarat de SC R. SA Tg. Jiu și schimbă în parte sentința civilă

nr. 155 din 30 mai 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, astfel:

Admite în parte acțiunea civilă

introdusă de reclamanții D.V., B.A.S., D.C., S.M. și B.C. împotriva pârâtei A.V.A.S.

(fostă A.P.A.P.S.) și dispune acordarea către reclamanți de către această

pârâtă de măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de

2.697.801.540 lei (269.780 RON) a imobilului teren și construcții și respinge

aceeași acțiune față de pârâții SC R. SA Tg. Jiu și Statul Român, reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice.

Constată nul recursul declarat de

reclamanta D.V. împotriva aceleiași decizii.

Respinge ca inadmisibilă cererea de

aderare la recurs formulată de A.V.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.