ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.12.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7205/2005

HOTĂRÂRE
21.12.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7205/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Inculpatul U.P. a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din 15 noiembrie 2004

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni de tâlhărie și cu reținerea stării de recidivă post-condamnatorii

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 364 din 26

octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat pentru 4 infracțiuni de

tâlhărie și o infracțiune la legea circulației pe drumurile publice, cu

reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., și cu

recunoaștere și de circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. b) C. pen., și cu revocarea suspendării condiționate conform art. 83 C.

pen., asupra pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1115

din 14 noiembrie 2003 a Judecătoriei Suceava și cu reținerea concursului real

de infracțiuni. Astfel, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a

aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare plus un an

după revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în

final având de executat 3 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2004 la zi.

Nemulțumit de această hotărâre,

parchetul și inculpatul au declarat apel.

Pe timpul soluționării acestor

apeluri, instanța potrivit art. 300

2

și art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatului.

Astfel, prin încheierea din 14

decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava făcând aplicarea textelor de mai sus, a

dispus menținerea stării de arest a inculpatului, apreciindu-se că, subzistă

temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri.

Inculpatul U.P., în termenul legal,

a declarat recurs împotriva încheierii din 14 decembrie 2005, nemulțumindu-l că

este în continuare judecat, în stare de privare de libertate.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele dosarului

în faza procesuală în care se găsește, în raport de critica adusă dar și față

de pericolul social concret ce-l reprezintă inculpatul recurent recidivist,

văzând și gravitatea deosebită a tâlhăriilor comise (ce fac obiectul cauzei de

față), reține că, măsura dispusă prin încheierea atacată, este justificată și

legală.

Ca atare, cum toate elementele

examinate și enunțate, nu impun revocarea măsurii arestării preventive,

recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și menținută încheierea din 14 decembrie 2005 a

Curții de Apel Suceava.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul U.P. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 281/FM/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 decembrie 2005.

Sursă