ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2937/2005

Deliberând asupra recursului de față

Reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, a

solicitat ca pârâta SC R. SA Botoșani să fie obligată să-i pună la dispoziție

un raport detaliat privind încheierea și derularea contractelor încheiate de

pârâtă și administratorii, angajații sau acționarul majoritar sau persoane

apropiate acestora, în perioada 2000 – la zi, conform art. 106 alin. (1) și (2)

din O.U.G. 28/2002; să se dispună numirea unui expert pentru analizarea

operațiunilor respective potrivit art. 106 alin. (3) din același act normativ

și să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de

întârziere până la îndeplinirea obligației de punere la dispoziție a

documentelor, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că, deși a solicitat conducerii societății întocmirea unui raport

detaliat privind încheierea contractelor menționate, aceasta a refuzat, cu

rea-credință să dea curs solicitării încălcând principiul transparenței și

dreptul la informare al acționarilor.

Acțiunea a format obiectul dosarului

nr. 1059/2004 al Tribunalului Botoșani care, prin sentința civilă nr. 609 din 26

mai 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, potrivit art. 106 alin. (3) din O.U.G. 28/2002,

raportul de expertiză suplinește raportul cerut de reclamantă neputându-se cere

și întocmirea raportului și efectuarea unei expertize.

S-a mai apreciat că raportul i-a

fost transmis direct reclamantei și aceasta nu a indicat ce detalii lipsesc, de

ce este sumar și de altfel raportul a fost completat ulterior. În ceea ce

privește nepublicarea raportului, instanța de fond a apreciat că acest aspect

are consecințe doar legate de raporturile cu C.N.V.M.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea

aplicându-se greșit dispozițiile legale cuprinse în regulamentul din 5 martie

1996, privind informarea periodică și continuă, conținutul raportului fiind

prevăzut în anexa nr. 3 din regulament și existând obligația includerii în

raport a tuturor informațiilor necesare prezentării complete și reale a

fiecărui element de conținut.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 208 din 20 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei

reținând că raportul a fost transmis, iar reclamanta a cunoscut în detaliu

activitatea pârâtei prin reprezentantul său în C.A., care a întocmit un raport

amănunțit cu situația financiară.

De altfel art. 106 din O.U.G.

28/2002, nu conține prevederi referitoare la gradul de complexitate al

raportului.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Se susține că a fost greșit

interpretat art. 106 din O.U.G. 28/2002 și s-a încălcat dreptul la informare al

acționarilor neputându-se verifica practicile neloiale și abuzive în urma unei

analize detaliate a contractelor derulate de pârâtă în perioada 2000 – 2003,

fără efectuarea unei expertize.

Recursul reclamantei este fondat

pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 106 alin.

(1) și (2) din O.U.G. 28/2002, în vigoare în perioada pentru care se solicită

rapoarte privind contractele derulate de societatea pârâtă, acționarii pot

solicita administratorilor sau cenzorilor rapoarte intermediare cu privire la

operațiunile financiare, iar administratorii sunt obligați să analizeze

operațiunile și să întocmească că rapoarte pe care să le pună la dispoziția

solicitanților.

Aceste prevederi consacră dreptul la

informare al acționarilor și sunt menite să asigure transparență în

operațiunile și contractele derulate de societăți.

Informarea trebuie să fie reală deci

cu referințe concrete la toate operațiunile financiare și în cazul în care

acționarii apreciază că raportul prezentat nu este suficient de lămuritor, ei

pot cere instanței să desemneze experți care să analizeze operațiunile

financiare, pentru a se lămuri orice suspiciune și lipsă de transparență.

Sunt prevederile art. 106 alin. (3)

din O.U.G. 28/2002, care completează obligația din celelalte două aliniate ale art.

106 și nu este exclusă desemnarea experților dacă s-a prezentat un raport de

către administratori oricât de detaliat ar fi acesta.

Nu caracterul detaliat sau

nedetaliat al raportului administratorilor contează ci înlăturarea

suspiciunilor și asigurarea unei informări reale, obiective a acționarilor când

tocmai lipsa de transparență a administratorilor este pusă în discuție cu

referire la anumite contracte.

Interpretând greșit dispozițiile art.

106 din O.U.G. 28/2002 instanțele au pronunțat o soluție nelegală.

Sentința și decizia vor fi casate,

conform art. 314 C. proc. civ. și acțiunea reclamantei va fi admisă în parte,

cu privire la obligația de a se dispune numirea unui expert, conform art. 106 alin.

(3) din O.U.G. 28/2002.

Urmează a fi trimisă cauza

Tribunalului Botoșani în vederea numirii unui expert, conform celor menționate

în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 208 din 20 octombrie 2004

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia nr. 208 din 20

octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava și sentința nr. 609 din 26 mai 2004 a

Tribunalului Botoșani și trimite cauza la Tribunalul Botoșani pentru numirea

unui expert, admițând în parte acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 mai 2005.