ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5637/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5637/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 159 din 21
aprilie 2005, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 195/2005, a
fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului C.T. împotriva hotărârii
Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă
din cadrul Ministerului Justiției, prin care a fost respinsă cererea
sus-numitului, de acordare a calității prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999,
formulată în nume propriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut: că tatăl reclamantului a fost arestat în anul 1961, pentru propagandă
împotriva regimului din România, dar la 18 aprilie 1962 a încetat procesul
penal, fiind pus în libertate; că, la rândul său, reclamantul a fost în
preocuparea fostelor organe de securitate, începând cu 30 iunie 1962, până la
27 iunie 1963 și că, în aceeași perioadă, reclamantul a adresat cerere
Ministerului Administrației și Internelor, pentru soluționarea situației
tatălui său, fiind trecut în rezervă din armată, la 18 mai 1963.
Față de această situație de fapt, a
considerat instanța, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției politice
pentru activitate în rezistența anticomunistă cu privire la propria persoană și
nici în privința tatălui său, faptele dovedite cu înscrisurile depuse
neîncadrându-se în dispozițiile art. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe a
declarat în termen, recursul de față, contestatorul, cererea fiind legal
scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, recurentul
critică greșita apreciere de către instanță, a actelor depuse în susținerea
plângerii, respectiv cele două scrisori pe care recurentul le-a adresat în anii
1961 și 1962, conducerii P.M.R., prin Ministerul Afacerilor Interne, iar nu
acestuia din urmă, cum greșit a reținut instanța.
Arată recurentul că cele două
scrisori dovedesc persecuția, prin arestarea abuzivă a tatălui său care a fost
anchetat și a stat în închisoare, timp de 8 luni, fără a se face vinovat.
Susține recurentul că exprimarea
protestului său împotriva dictaturii comuniste privind abuzul de putere
(exercitat prin arestarea tatălui său), constituie infracțiuni săvârșite din
motive politice conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999.
Arată recurentul că a fost
supravegheat și terorizat de organele fostei securități, timp de un an (30
iunie 1962 - 27 iunie 1963), pentru agitație cu caracter dușmănos împotriva
sectorului socialist din agricultură, situație dovedită cu comunicarea S.R.I.
nr. 33337 din 18 februarie 2003.
Că, urmare a arestării tatălui său
și a protestului său la conducerea partidului, recurentul a fost scos din
cadrul armatei (unde lucra ca ofițer într-o unitate militară de aviație).
Recursul nu se fondează.
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr.
214/1999, cererea pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența
anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri
administrative abuzive sau, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la
gradul al patrulea inclusiv.
În cererea sa la prima instanță,
reclamantul a invocat atât acte de persecuție politică exercitate împotriva
tatălui său, C.M., cât și pe cele exercitate chiar împotriva sa: arestarea
abuzivă timp de 8 luni a primului, respectiv urmărirea de către securitate și
scoaterea din armată, a celui de-al doilea.
Dat fiind imprecizia formulării
cererii, fără a arăta dacă este făcută în nume propriu ori ca descendent (rudă
de gradul I) al persoanei persecutate politic, instanța de fond a analizat
materialul probator pentru ambele ipoteze, neomițând nici unul dintre
documentele depuse, soluția fiind temeinică.
Sub aspectul legalității hotărârii, se constată
că pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă,
trebuie ca persoana solicitantă în nume propriu ori persoana persecutată
decedată să fi fost: fie condamnată pentru infracțiuni săvârșite din motive
politice, fie supusă unor măsuri administrative abuzive, conform art. 1 din
O.U.G. nr. 214/1999.
În prima ipoteză prevăzută de art. 1, prima condiție
este condamnarea, adică existența unei hotărâri judecătorești irevocabile. A
doua condiție este ca infracțiunea săvârșită din motive politice să fi avut
drept scop una dintre acțiunile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) - e) din
ordonanță.
Cele două condiții sunt cumulative. Nu este
suficient ca, în privința unei persoane, chiar arestată, să se fi constatat
exercitarea de către ea a uneia dintre acțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1)
lit. a) - e), câtă vreme persoana respectivă nu a fost și condamnată penal
pentru săvârșirea acelei fapte.
Așa fiind, în speță nici arestarea
abuzivă a tatălui și nici exprimarea de către fiu a protestului împotriva
dictaturii (prin cele două scrisori adresate conducerii P.M.R.) nu au relevanță
juridică pentru recunoașterea calității de luptător, întrucât lipsește condiția
condamnării lor pentru acele fapte.
Pe de altă parte, pentru a doua
ipoteză prevăzută de art. 1, nici urmărirea recurentului, timp de un an, de
către organele de securitate și nici scoaterea sa din armată nu corespund
sferei de cuprindere a măsurilor administrative abuzive, astfel cum sunt ele
enumerate restrictiv, iar nu exemplificativ, de către dispozițiile art. 3 lit.
a) - e) din ordonanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul C.T. împotriva sentinței civile nr. 159 din 21 aprilie 2005 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 noiembrie 2005.