ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 10 noiembrie 2003, în dosarul nr. 3601/2003, la Curtea de Apel

București, reclamanta L.S. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului

București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea

nr. 5132 din 10 iunie 2003, emisă de pârâtă în baza Legii nr. 189/2000, iar

prin cererea formulată și înregistrată la dosarul nr. 3600 din 10 noiembrie

2003, reclamanta a contestat hotărârea nr. 5132 din 10 iunie 2003, emisă de

pârâtă, solicitând modificarea perioadei de refugiu, respectiv 30 iunie 1940 -

6 martie 1945, pentru care s-au stabilit drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Cauzele care au format

obiectul dosarului nr. 3600/2004 și dosarului nr. 3601/2004, au fost întrunite

la dosarul nr. 3600/2004, în baza art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea cererii de

repunere în termenul de contestare a hotărârii nr. 5132 din 10 iunie 2003,

emisă de pârâtă, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva

acestei hotărâri, în termen de 30 de zile, la Casa de Pensii a municipiului

București, contestație pe care a trimis-o cu AR3206-OP 48 București, la data de

10 iulie 2003, la care nu a primit răspuns.

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că perioada de refugiu reținută de pârâtă, 6 septembrie

1940 - 1 iulie 1941, nu corespunde celei reale, respectiv 30 iunie 1940 - 6

martie 1945.

Prin sentința nr. 427 din 3

martie 2004, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei, de

repunere în termenul de contestare a hotărârii nr. 5132 din 10 iunie 2003, ca

nefondată, a admis excepția de tardivitate invocată de pârâtă și a respins

contestația, ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a reținut, în esență, că reclamantei i s-a comunicat

hotărârea nr. 5132/2003, emisă de pârâtă, la data de 23 iunie 2003, iar

reclamanta a formulat contestație la instanță, la data de 7 noiembrie 2003,

peste termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4) din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta L.S., susținând că a depus în termenul de 30 de

zile, contestația la hotărârea nr. 5132/2003, la Casa de Pensii a municipiului

București, întrucât prin hotărârea pârâtei nu s-a precizat unde anume trebuie

depusă contestația.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, din borderoul

de corespondență al intimatei-pârâte din data de 23 iunie 2003, recomandata

înregistrată sub nr. AR 3206 din 10 iunie 2003, prin care recurenta a formulat

contestație la Casa de Pensii a municipiului București și plicul prin care

recurenta a depus contestație la Curtea de Apel București, rezultă fără echivoc

că recurentei i-a fost comunicată hotărârea nr. 5132/2003, la data de 23 iunie

2003, recurenta depunând contestație la Casa de Pensii a municipiului

București, la data de 10 iulie 2003 și, totodată, a depus contestație la Curtea

de Apel București, în data de 7 noiembrie 2003.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 și Legii nr. 367/2001, și Legii nr.

29/1990, recurenta putea face contestație la hotărârea pârâtei, în termen de 30

de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București.

Motivul de recurs privind

neprecizarea de către Casa de Pensii a municipiului București, că reclamanta se

poate adresa cu contestație, la Curtea de Apel București, nu poate fi reținut

de Curte, având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituția

României și principiului de drept

nemo censetur ignorare legem

.

În acest context se constată

că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a aplicat corect

dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că, potrivit dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.S., împotriva sentinței civile nr. 427 din 3 martie 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.