ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 643/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 15 noiembrie 2005, înregistrată la nr. 4027, contestatorul B.V.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC S. SA, N.M.V., I.A.D., D.G., S.D. și P.M.R., anularea deciziei nr. 3779, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 21 iunie 2005, în dosarul nr. 646/2005, pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esență, că recursul a fost respins, întrucât, din eroare, instanța a considerat că modificările de acceptare a ofertei înregistrate la pârâții furnizori au fost făcute la data de 16 februarie 2004, deci peste termenul legal de 30 de zile, invocând fax-urile aflate în dosarul de fond, cu toate că din aceste înscrisuri rezultă că menționatele notificări au fost transmise la data de 13 februarie 2004, deci înăuntrul termenului de 30 zile. În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul secției comercial a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 646/2005, în care s-a pronunțat decizia contestată, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V.A., împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 7 decembrie 2004 a secției a V-a comercială a Curții de Apel București.

Este de observat că prin prezenta contestație în anulare a fost vizat primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată, pe această cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli evidente.

Cum contestația în anulare este o cale extraordinară de atac creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli formale în legătură cu examinarea recursului, iar nu pentru reformarea unor greșeli de fond și cum, în cauză, respingerea recursului nu este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul menționatului text legal, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la termenul în care se face exprimarea intenției de a accepta sau refuza oferta, în raport de materialul probator administrat, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) teza 1 pentru admisibilitatea acestei cereri, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin această cale extraordinară de atac, specială, de retractare, să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs pe motiv că s-a stabilit, eronat, situația de fapt.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 3779, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 iunie 2005 în dosarul nr. 646/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 3779 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, formulată de B.V.A. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.