ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 643/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei

instanțe la data de 15 noiembrie 2005, înregistrată la nr. 4027, contestatorul

B.V.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC S. SA, N.M.V., I.A.D., D.G.,

S.D. și P.M.R., anularea deciziei nr. 3779, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, la data de 21 iunie 2005, în dosarul nr. 646/2005, pentru

motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri s-a

arătat, în esență, că recursul a fost respins, întrucât, din eroare, instanța a

considerat că modificările de acceptare a ofertei înregistrate la pârâții

furnizori au fost făcute la data de 16 februarie 2004, deci peste termenul

legal de 30 de zile, invocând fax-urile aflate în dosarul de fond, cu toate că

din aceste înscrisuri rezultă că menționatele notificări au fost transmise la

data de 13 februarie 2004, deci înăuntrul termenului de 30 zile.

În vederea soluționării contestației

în anulare s-a atașat dosarul secției comercial a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 646/2005, în care s-a pronunțat decizia contestată, prin care s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V.A., împotriva

deciziei comerciale nr. 562 din 7 decembrie 2004 a secției a V-a comercială a

Curții de Apel București.

Este de observat că prin prezenta

contestație în anulare a fost vizat primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc.

civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată,

pe această cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli evidente.

Cum contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli

formale în legătură cu examinarea recursului, iar nu pentru reformarea unor

greșeli de fond și cum, în cauză, respingerea recursului nu este rezultatul

unei greșeli materiale, în sensul menționatului text legal, ci a modului în

care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la termenul în

care se face exprimarea intenției de a accepta sau refuza oferta, în raport de

materialul probator administrat, Înalta Curte constată neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) teza 1 pentru admisibilitatea

acestei cereri, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin această cale

extraordinară de atac, specială, de retractare, să deschidă părților

posibilitatea recursului la recurs pe motiv că s-a stabilit, eronat, situația

de fapt.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

îndreptată împotriva deciziei nr. 3779, pronunțată de secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 iunie 2005 în dosarul nr. 646/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 3779 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, formulată de B.V.A.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

15 februarie 2006.