ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002, reclamantul Consiliul Local Amara a chemat în judecată Ministerul Turismului, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.08 nr. 1070/2001, emis de Ministerul Turismului, pentru terenul din zona T.D. În motivarea acțiunii se arată că prin hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001, validată prin H.G. nr. 1353/2001, s-au însușit bunurile care fac parte din domeniul public al comunei Amara, între acestea figurând și tarlaua 27, parcela 6053. Terenul în cauză are regim de construcții parcuri și conform Anexei nr. III la Legea nr. 213/1998, aparțin domeniului public de interes local.

SC A. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 868 din 11 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a respins cererea de intervenție în interes propriu, ca fiind inadmisibilă. Instanța a reținut că terenul T.D. nu putea face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât, potrivit hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2000 și H.G. nr. 1353/2001, aparține domeniului public de interes local. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC A. SA.

În recursul său SC A. SA, a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției de ilegalitate a hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2001; sentința atacată a fost dată cu încălcarea art. 3, art. 8 și art. III pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998, că bunul se afla în patrimoniul unei societăți comerciale, Consiliul local nefiind competent să dispună trecerea în domeniul public a acestui bun; că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi oricând solicitată. Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în recursul său, arată că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii. H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița a fost publicată în M. Of.

nr. 205/26.03.2002, iar certificatul în discuție a fost eliberat la data de 19 decembrie 2001, anterior intrării în vigoare a menționatei hotărâri și ca urmare, această hotărâre a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale și cu încălcarea dreptului de proprietate al SC A. SA. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001 privind însușirea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Amara, hotărâre validată prin H.G.

nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Ialomița, s-au însușit bunuri care aparțin domeniului public al comunei Amara, printre care figurează și terenul din tarlaua 27, parcela 6053. Pentru terenul din zona T.D., Ministerul Turismului a emis SC A. SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie 2001, în suprafață de 953,51 mp identificat în toate cadastrele a localității, ca făcând parte din tarlaua 27, parcela 6053. În registrul cadastral al localității, întocmit în 1989, terenul în cauză se afla în administrarea consiliului popular, având regim de construcții, parcuri.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, „aparțin domeniului public, terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, terenurile cu destinație forestieră” etc. Art. 36 alin. (1) al aceluiași act normativ precizează că „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor”. Rezultă, deci, că terenul pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie 2001, se află în proprietatea comunei Amara, fiind dobândit prin efectul legii [art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991], acesta aparținând domeniului public.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, „Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate; se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministrului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană. Art. 3 din această hotărâre precizează că prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor care în condițiile legii fac parte din domeniul public. Terenul în cauză aparține domeniului public și nu era necesar desfășurării activității de turism balnear al SC A. SA, expertiza efectuată în cauză constatând existența unor construcții provizorii aflate într-un grup avansat de degradare.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și de SC A. SA, comuna Amara, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 868 din 11 iunie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.