ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 18 noiembrie 2002, reclamantul Consiliul Local Amara a chemat în judecată

Ministerul Turismului, solicitând anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.08 nr. 1070/2001, emis de

Ministerul Turismului, pentru terenul din zona T.D.

În motivarea acțiunii se

arată că prin hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001, validată prin H.G.

nr. 1353/2001, s-au însușit bunurile care fac parte din domeniul public al

comunei Amara, între acestea figurând și tarlaua 27, parcela 6053.

Terenul în cauză are regim

de construcții parcuri și conform Anexei nr. III la Legea nr. 213/1998, aparțin

domeniului public de interes local. SC A. SA a formulat cerere de intervenție

în interes propriu.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 868 din 11 iunie

2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a respins

cererea de intervenție în interes propriu, ca fiind inadmisibilă.

Instanța a reținut că

terenul T.D. nu putea face obiectul certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, întrucât, potrivit hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2000

și H.G. nr. 1353/2001, aparține domeniului public de interes local.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și

SC A. SA.

În recursul său SC A. SA, a

susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției de

ilegalitate a hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2001; sentința atacată a

fost dată cu încălcarea art. 3, art. 8 și art. III pct. 3 din anexa la Legea

nr. 213/1998, că bunul se afla în patrimoniul unei societăți comerciale,

Consiliul local nefiind competent să dispună trecerea în domeniul public a

acestui bun; că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi oricând

solicitată.

Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, în recursul său, arată că hotărârea instanței de

fond cuprinde motive contradictorii.

H.G. nr. 1353/2001 privind

atestarea domeniului public al județului Ialomița a fost publicată în M. Of.

nr. 205/26.03.2002, iar certificatul în discuție a fost eliberat la data de 19

decembrie 2001, anterior intrării în vigoare a menționatei hotărâri și ca

urmare, această hotărâre a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale și cu

încălcarea dreptului de proprietate al SC A. SA.

Recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea Consiliului

Local Amara nr. 24/2001 privind însușirea bunurilor care alcătuiesc domeniul public

al comunei Amara, hotărâre validată prin H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea

domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Ialomița, s-au însușit bunuri care aparțin domeniului

public al comunei Amara, printre care figurează și terenul din tarlaua 27,

parcela 6053.

Pentru terenul din zona

T.D., Ministerul Turismului a emis SC A. SA, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie

2001, în suprafață de 953,51 mp identificat în toate cadastrele a localității,

ca făcând parte din tarlaua 27, parcela 6053.

În registrul cadastral al

localității, întocmit în 1989, terenul în cauză se afla în administrarea

consiliului popular, având regim de construcții, parcuri. Potrivit art. 5 din

Legea nr. 18/1991, „aparțin domeniului public, terenurile pe care sunt

amplasate construcții de interes public, căi de comunicații, rețele stradale și

parcuri publice, terenurile cu destinație forestieră” etc.

Art. 36 alin. (1) al

aceluiași act normativ precizează că „Terenurile aflate în proprietatea

statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea

primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor”.

Rezultă, deci, că terenul

pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate

seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie 2001, se află în proprietatea comunei

Amara, fiind dobândit prin efectul legii [art. 36 alin. (1) din Legea nr.

18/1991], acesta aparținând domeniului public. Potrivit art. 1 din H.G. nr.

834/1991, „Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat la

data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului

lor de activitate; se determină pentru societățile comerciale înființate prin

hotărâre a guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc

atribuțiile ministrului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate

prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea

publică județeană.

Art. 3 din această hotărâre

precizează că prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor care în condițiile

legii fac parte din domeniul public.

Terenul în cauză aparține

domeniului public și nu era necesar desfășurării activității de turism balnear

al SC A. SA, expertiza efectuată în cauză constatând existența unor construcții

provizorii aflate într-un grup avansat de degradare.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și de SC

A. SA, comuna Amara, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 868 din

11 iunie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.